Poem

Hello! În noiembrie, scrisul s-a mutat spre un proiect mai mare, așadar am reușit să mă concentrez puțin mai mult în decembrie pe exercițiile mele de microficțiune. Iată cum a fost: 7.12.2023 Ora de citire Pe Aio, biblioteca este imensă. La fel ca și valurile uriașului ocean de jos, ce se vede prin planșeul de sticlă al sălii. Aici, se plutește numai printre litere. Se citește în tăcere profundă. Un robot-asistent dă încet paginile unei cărți ce stă să se destrame în mâinile ultimului bătrân capabil să îi deslușească misterele. Din când în când, un sunet scurt semnalizează descoperirea unei vietăți marine pe cale de dispariție. Atunci bătrânul pronunță un cuvânt indescifrabil și bea lent apă. Neuronii se dublează. (517) 12.12.2023 Ziua în care am îmbătrânit Nu a mai venit. Când s-a normalizat în sfârșit turismul spațial pe cele mai îndepărtate planete, am părăsit imediat Pământul. Părinții mei muriseră, prietenii plecaseră deja spre alte destinații. Eram așadar hotărâtă să a

Hey! Octombrie a fost cu mai multă căldură decât de obicei şi mai multe planuri (ameţeli) creative… 8.10.2023 Încă mă caut Mimez această dilemă doar ca să mă eliberez. Încă sunt pe Pământ, dar visez la Aio. Trupul meu are nevoie de un costum adaptat ca să călătorească, dar mintea și inima mea sunt acolo, printre clone libere. Hai, efectuează comenzile potrivite și trimite o rachetă de o persoană acolo, sus. Cer doar pentru mine, căci nu iubesc pe nimeni. Doar eu încap în această piele, mai mult sau mai puțin originală, dar orice ar fi, am de gând să îmi exploatez toate abilitățile până la capăt. Moralitatea este pentru inadaptați. (515)    11.10.2023 Baloane de săpun Uită-te aici, pe ecran. Următoarea senzație de pe podium ești chiar tu. Ai o rochie efemeră din baloane de săpun, proiectată să dureze cât mergi de la un capăt la altul. Nu ai voie să te miști, să strănuți, să te ciupești. Poți doar să zâmbești la cameră. Din tavan o să curgă peste tine confetti. Dacă baloan

Hello! A trecut şi septembrie, se pare că a fost mai muzical… 5.09.2023 Jurnalul de duminică după-amiază Este liniște. Cea mai dulce liniște, singurătatea. Nu așteaptă nimic, doar respiră. Un miros greu îi ajunge la nări. O fi ars iar vecinul vreun cauciuc. Iese afară din casă, se uită în jur, apoi spre cer. Ciori sau fulgi de cenușă zboară prin aer. Pe ea horcăitul neașteptat al plămânilor o leagă de pământ. Dacă se va stinge în curând, speră că moartea să vină din față. Să o privească în ochi, să se împrietenească puțin cu ea înainte să-i cedeze. Mai are un singur gând, acum, când focul o îmbrățișează strâns. (508)    13.09.2023 Legile plajei Pe Aio este un singur ocean cu valuri uriașe. Femeia l-a descoperit repede când a ajuns pe planetă. Însă nu știa că este separat de plajă printr-un zid. Nu exista altă soluție. Mulți oameni, specialiști chiar, pieriseră înecați, încercând să îmblânzească diversele vietăți marine. Pe plajă, femeia poate să asculte sunetul valurilor

Hey! Să vedem ce am mai scris în august. A fost: 8.08.2023 Manuscris Sunteți angajată, rostește robotul. Femeia răsuflă ușurată. La început, când ajunsese pe Aio, fusese entuziasmată de noutatea spațiului, dar după un timp începuse să se plictisească teribil. Când a văzut că se angajează la Biblio-Aio o caligrafă, nu i-a venit să creadă. În sfârșit nu avea concurență la un job dispărut, căci poseda o mare calitate, degete subțiri și rapide care să transcrie ultimul manuscris al lui Nostradamus. Umanitatea îl așteaptă cu înfrigurare să îl citească ca să știe ce să facă în continuare. (520)   12.08.2023 Pe o scară de incendiu A așteptat cu inima mică până a venit tatăl ei s-o ia. Avea rujul întins pe față, rimelul îi contura cu negru ochii roșii de plâns. Strângea tare în brațe un ursuleț de pluș, care avea o privire blândă, ca a tatălui ei. Așa simțea că era protejată când în cameră trupul îi era filmat și invadat de fețe crude, cu zâmbete sarcastice. I s-a spus că nu va mai

Yellow! S-au mai adunat nişte poveşti, hai să le eliberez (din nou) prin lume… 9.06.2023 TIFF Groaza crește. Se uită terifiată pe ecranul camerei de supraveghere. Este cu siguranță vreo farsă pusă la cale de fostul soț. În fața ușii de la intrare nu există un monstru Alien bălos. Un sunet sacadat îi asaltează timpanele. Acum totul devine prea real. Pe ce se apese? Nu știe parola. Sigur e ceva legat de filme, fostul este cinefil înrăit. Alexa, caută lista de filme favorite a lui Daniel. Îmi pare rău, a fost ștearsă definitiv din sistem. Groaza se suspendă când în ceafă ceva respiră greu, înainte să (510)   17.06.2023 Distanța de la mine la mine La ora 13.03, mă dau jos din pat după o siestă chinuită. Tot obosită. Mă duc să mă spăl pe față, dar nu văd nimic în oglindă. Este un mesaj scris cu ruj roșu. Vii diseară? Încerc să îmi amintesc cine ar fi putut să îmi scrie asta, nimic. Observ cum îmi tremură ușor mâna dreaptă roșie. Pe braț am un număr de telefon. Sun. O voce îm

Am scris, acum se citeşte. 26.04.2023 Așchie Știu că nu o să ajung departe, dar să mor dacă o să îți mai cer ceva, bombăni fiul. Toată ziua trebuie să am grijă de tine, să te hrănesc ca pe un bebeluș, să te șterg la fund de toate mizeriile și nu vrei să îmi dai și mie un bănuț să îmi iau o amărâtă de bere. Nu mai știu distracție sau femei de când m-am baricadat aici cu tine, așteptând averea promisă. Du-te pe pustii, fix tac-tu ești, un cerșetor nenorocit, șuieră ea veninos. Să mori tu, spuse el aproape șoptit și îi altoi un pumn zdravăn în inima ei neagră. (518) 30.04.2023 În căutarea timpului pierdut De când a ajuns pe Aio, femeia superbă este neliniștită. Bărbatul care a transportat-o nu a fost preocupat să o atingă. A tras tăcerea ca o cortină grea între ei. La sfârșitul călătoriei i-a dăruit o clepsidră. Moartea ta poate fi frumoasă, dacă nu te uiți în oglindă, i-a dezvăluit bărbatul. Ea știe acum că va muri stafidită pe o planetă ce pedepsește exemplarele superbe. Se

Ne (re)vedem printre cuvinte… 23.03.2023 Zidul Când s-a trezit și s-a uitat pe fereastră, a rămas mută. Un zid înalt apăruse peste noapte, blocând accesul la mare. Închise ochii și îi deschise iar, monstruozitatea de piatră era tot acolo. Fiul ei apăru lângă ea, bucuros să vadă pescărușii pe plajă, ca în fiecare dimineață. Nimic. Urletul inuman pe care el îl scoase brusc a înfricoșat-o. A încercat să îl strângă în brațe, să îl calmeze, dar el se zbătu cu furie până se eliberă și se aruncă cu o viteză incredibilă spre zid, escaladându-l ca un animal hăituit. (516) 31.03.2023 A fost niciodată Înainte să mă nasc, am stat cu tine, să mai crești. Să te umpli cu alb. Să fii pregătit apoi să vii după mine. Să mă speli de nămolul pământean. Știu că îți va fi greu, smoala interioară mânjește orice, dar ai datoria să mă ridici, să nu mă lași, să mă vindeci. Nimeni nu poate fi lăsat în urmă. Orice univers se extinde cu fiecare suflet salvat. Nu mă uita, nu te uita nici pe tine, nici îna

Citim iar, visăm iar... 15.02.2023 Riduri Aici s-a ajuns. Le adun ca mărgelele pe ață. Lacrimile și apoi ridurile. Neputința asta a devenit atât de mare încât mi-a lăsat urme pe corpul acesta odată minunat, acum devastat de teroare. Ce pot să mai dau cu ultimele puteri? Un singur telefon la capătul căruia să aud o voce caldă care poate să mă ajute. Să nu mai stau în aceeași casă-capcană. Să arunc tot și să fiu departe, soția și mama nimănui. Poți să numești iubire orice azi, însă de acum încolo eu nu mai primesc întunericul tău cu brațele deschise. (513) 20.02.2023 Ceață Nu s-a mai ridicat de câțiva ani. La început, oamenii au crezut că sunt doar niște nori lăsați care se vor risipi repede în soare, dar s-au înșelat. Ceața aceea era densă și grea, încurca drumuri și planuri, ascundea țipete și plânsete. Câteodată se vedeau capete însângerate zburătoare. Nu mai circula nimeni fără protecție corporală. De la un timp, se mergea numai pe cărări acoperite cu piele tumefiată, unde o tăcere n

Ş i apar alte texte … 26.01.2023 Din întuneric Se apropie lividă și țipă mut la mine. Îmi arată mâinile pline de sânge, dar nu înțeleg nimic. Îmi aruncă brusc o păpușă mutilată în brațe. Femeia închide ochii, păpușa îi deschide, femeia îi deschide, păpușa îi închide, și tot așa, acest joc intermitent îmi creează o stare de disconfort ce se pare că trebuie să îmi provoace un sentiment acut de responsabilizare paternă. Nu, nu simt nimic și, chiar dacă este un coșmar, eu sunt detașat. Nu am umbre sau răni, sunt impecabil. Așa ceva nu mi se poate întâmpla mie. (515) 4.02.2023 Etichetă O târâi după mine ca pe o jucărie stricată. Încerc să mă identific cu ea. Încă mă gândesc dacă este bine să mă situez pe linia de mijloc. Totuși, undeva, pe drumul între tine și mine, am hotărât să mă întorc spre altă oglindă. Cu un alt trup, mai zvelt, ce nu cunoaște degradarea timpului. Vreau doar să mă admir, în timp ce singurătatea mă umple cu visuri de putere. Construiesc un mecanism nou, infailibil, ce

Hey! Urmează mai jos încă 3 texte de circa 500 de cuvinte postate în ultimele 2 săptămâni pe Ficţiuni Reale  😊   10.01.2023   Nicăieri Merg pe drumul acesta întunecat de trei zile. Dragă mea pisică mutilată miaună îngrozitor în rucsac, dar nu o pot părăsi pe margine. Nu o pot lăsa într-un șanț, nici pe mine de altfel, cu gaura asta mare, aproape de inimă. Îmi este clar că nu voi ajunge prea departe, pisica a încetat să se mai vaite, dar căldura ei care-mi mângâie cicatricile de pe spate încă mă alină. De la un timp urmăresc pe un pod o pasăre neagră care zboară încet și jos în fața mea. Pe drumul spre nicăieri se lasă o ceață tot mai groasă. (514)   12.01.2023   Sub apă Este liniște, este rece. Mai scap de gândurile neliniștitoare care îmi apasă tâmplele. Mă uit cum bulele de oxigen urcă la suprafață. Aud înfundat cum începe o melodie lentă și îmi amintesc cum râdeam și dansam cu Ștefan înainte să fac acel avort spontan. O durere ascuțită îmi săgetează abdomenul

Se pare că nu am (în)scris nimic anul trecut pe aici, m-am concentrat pe alte proiecte. Dar acum simt nevoia de o anume repoziţionare şi mă gândeam că aici ar fi un loc bun să ţin evidenţa la nişte microficţiuni pe care le postez într-un grup de pe Facebook, numit Ficţiuni Reale, unde se scriu texte de circa 500 de caractere pe o temă dată (tema fiind chiar titlul fiecărui text). Mai jos, le găsiţi pe primele 4 (sunt datate, iar numărul lor de caractere este indicat la final, între paranteze):   11.12.2022 Te iubesc, a spus În această dimineață, amândoi bem cafea ca de obicei. Mi se pare amară, așa că mă duc la bucătărie, ca să mai pun zahăr. Între timp, el dispare. Sub scrumieră, găsesc un bilețel cu o inimioară și niciun cuvânt în plus. Aud doar în capul meu declarația lui de dragoste în mod repetat. În urma lui, rămân eu, una fără lacrimi. Mâini necunoscute strâng mecanic de pe masă ceștile de cafea. Sunt ale mele totuși, mă mișc. Doar de scrumieră nu mă ating, o țigară se consumă