Microficţiuni (cont.) (6) *

Am scris, acum se citeşte.

26.04.2023
Așchie

Știu că nu o să ajung departe, dar să mor dacă o să îți mai cer ceva, bombăni fiul. Toată ziua trebuie să am grijă de tine, să te hrănesc ca pe un bebeluș, să te șterg la fund de toate mizeriile și nu vrei să îmi dai și mie un bănuț să îmi iau o amărâtă de bere. Nu mai știu distracție sau femei de când m-am baricadat aici cu tine, așteptând averea promisă. Du-te pe pustii, fix tac-tu ești, un cerșetor nenorocit, șuieră ea veninos. Să mori tu, spuse el aproape șoptit și îi altoi un pumn zdravăn în inima ei neagră.

(518)

30.04.2023
În căutarea timpului pierdut

De când a ajuns pe Aio, femeia superbă este neliniștită. Bărbatul care a transportat-o nu a fost preocupat să o atingă. A tras tăcerea ca o cortină grea între ei. La sfârșitul călătoriei i-a dăruit o clepsidră. Moartea ta poate fi frumoasă, dacă nu te uiți în oglindă, i-a dezvăluit bărbatul. Ea știe acum că va muri stafidită pe o planetă ce pedepsește exemplarele superbe. Se scurge subțire precum nisipul. Nu se va mai întâmpla nimic notabil. Numai memoria ei va rămâne intactă până la ultima respirație.

(507)

4.05.2023
Lambada

Mâine dimineața va decola sonda L spre lumi vii, îndepărtate, și peste ani-lumină vom da de veste ce frumoşi am fost. Am imortalizat un răsărit de soare, am înregistrat bucuria vieții pe ritmuri muzicale, ne-am mânjit gurile dulci de ciocolată. Am încapsulat momente incredibile de inspirație și expirație. Le vom elibera încrezători către univers și vom apune într-o mare de praf. Atât a(m) fost, spune cercetătorul și închide trist proiectorul. Mâine seară totul se va topi în uitare, un ultim sunet singular.

(511)

20.05.2023
Nu-mi pasă (1)

Da, rosti femeia apăsat. Dacă acesta este sfârșitul, mă bucur că o pot face în picioare. Nu într-o capsulă blocată ca tine, hrănindu-te cu imagini dintr-un viitor care nu îți aparține. Voi muri superb, original. Tu vei rămâne în urmă, cu moștenirea unei copii nereușite, o dovadă a faptului că unicitatea mea nu poate fi replicată. Aio va sta ascuns în memoria mea și se va infiltra în altă dimensiune. Tot ce a mai rămas este. Să taci. Deranjezi fluxul. Și robotul de serviciu îi trase un glonț în cap.
(503)

20.05.2023
Nu-mi pasă (2)

I don`t care. Je m'en fiche. S-a stricat procesorul de limbi străine. Robotul de serviciu nu mai apucă să-l repare. Femeia îi pulverizează capul. Poftim, roboțel prost. Să vezi și tu cum este. Nu pot să repet și eu un monolog în liniște pentru piesa de diseară, îmi distrugi dublura, fluxul, zenul. Așa, reiau. Tot ce a mai rămas este. DogX, robotul șef al Sectorului de Organisme Avariate, anihilează silențios ultimul element perturbator, imaginandu-și că este Darth Vader și toți tremură de spaimă în fața lui.

(513)

28.05.2023
Am luat Nobelul

Și m-am oprit. M-am uitat în mine și am zis că am fost destul om de știință și este timpul să am grijă și de femeia din mine. Etichetele de mamă și soție le las deocamdată deoparte. Mă încarcă prea mult, mă îndepărtează de libertate. Din miezul meu se înalță o întrebare ce îmi arde creierul. Ce fel de femeie ar trebui să fiu când ceilalți așteaptă să vorbesc și să acționez? Și răspunsul arde și mai tare. Dar nu vreau să fiu nimic pentru alții, ci doar pentru mine vreau să construiesc prima femeie radioactivă.

(514)

* pentru mai mult context, a se vedea postarea din 8.01.2023.

Închei această postare cu un reminder muzical ce vine de la o femeie puternică. Enjoy!