Poem

Mariana Codruţ – pulsul nu poate fi minimalist O poezie care se concentrează uneori cu toată forţa într-un singur cuvânt, explodând apoi chiar şi-n tăcerile spaţiilor albe. Un ritm care se apropie subtil, dar hotărât şi se uită la tine cu ochii mari, direct în faţă. * nu toţi sîntem egali în faţa ficţiunii numele e o limită, faţa e o limită, toată fiinţa mea e o limită. o frontieră la care se opresc cei care scriu prezentul îngropaţi pînă la gît în ficţiune. doar eu în miezul meu (în care-mi uit numele, faţa, întreaga fiinţă), cînd trag propria lume din mine milimetru cu milimetru, cum face păianjenul cu pînza din pîntecul lui ca să trăiască, simt că toate-s altfel. nu toţi sîntem egali în faţa ficţiunii cum sîntem în faţa morţii. [+] Yukio Mishima – O dimineaţă de iubire pură 7 povestiri despre o iubire rareori împlinitoare, care încearcă să sfideze convenţii, să se hrănească din tăceri mai blânde decât cuvintele. Nu sunt pentru ce