Postări

Se afișează postări din martie, 2017

pp

         “Şi acum începe să urle”, se gândi ea, uitându-se la ceas. 3:03 a.m. Şi alarma umană începu desigur să secrete lacrimi. Urletul vieţii vibra în orice por de ciment, nu lăsa nimic neatins, rezona peste tot. Şi o uimea şi o îngrozea de fiecare dată la fel de mult. Nu mai putea să-l înţeleagă. Voia doar să existe un buton salvator pe undeva care să oprească această sirenă, acest tăvălug sonor care-i răscolea creierii şi-i strângea inima până când simţea sânge în gură. Ea îşi puse mâinile reci pe marginea patului şi se chinui să se ridice. Ştia că nu mai are putere, dar trebuia să-l facă să se oprească. Se duse încet lângă pătuţ şi se uită la el. O bucată de carne   ce aducea a ea. Da, aducea doar, nu mai era a ei. Această carne străină ştia doar să tremure, să se sufoce, să se înroşească la ore fixe. Laptele de la sân era acru, mâinile ei prea înţepenite nu puteau să o cureţe şi tot aşa, bucata zgomotoasă de carne doar cerea, cerea lucruri pe care nu avea chef să le descifre