Poem

Ne (re)vedem printre cuvinte… 23.03.2023 Zidul Când s-a trezit și s-a uitat pe fereastră, a rămas mută. Un zid înalt apăruse peste noapte, blocând accesul la mare. Închise ochii și îi deschise iar, monstruozitatea de piatră era tot acolo. Fiul ei apăru lângă ea, bucuros să vadă pescărușii pe plajă, ca în fiecare dimineață. Nimic. Urletul inuman pe care el îl scoase brusc a înfricoșat-o. A încercat să îl strângă în brațe, să îl calmeze, dar el se zbătu cu furie până se eliberă și se aruncă cu o viteză incredibilă spre zid, escaladându-l ca un animal hăituit. (516) 31.03.2023 A fost niciodată Înainte să mă nasc, am stat cu tine, să mai crești. Să te umpli cu alb. Să fii pregătit apoi să vii după mine. Să mă speli de nămolul pământean. Știu că îți va fi greu, smoala interioară mânjește orice, dar ai datoria să mă ridici, să nu mă lași, să mă vindeci. Nimeni nu poate fi lăsat în urmă. Orice univers se extinde cu fiecare suflet salvat. Nu mă uita, nu te uita nici pe tine, nici îna