Microficţiuni (cont.) (5) *

Ne (re)vedem printre cuvinte…

23.03.2023
Zidul

Când s-a trezit și s-a uitat pe fereastră, a rămas mută. Un zid înalt apăruse peste noapte, blocând accesul la mare. Închise ochii și îi deschise iar, monstruozitatea de piatră era tot acolo. Fiul ei apăru lângă ea, bucuros să vadă pescărușii pe plajă, ca în fiecare dimineață. Nimic. Urletul inuman pe care el îl scoase brusc a înfricoșat-o. A încercat să îl strângă în brațe, să îl calmeze, dar el se zbătu cu furie până se eliberă și se aruncă cu o viteză incredibilă spre zid, escaladându-l ca un animal hăituit.
(516)

31.03.2023
A fost niciodată

Înainte să mă nasc, am stat cu tine, să mai crești. Să te umpli cu alb. Să fii pregătit apoi să vii după mine. Să mă speli de nămolul pământean. Știu că îți va fi greu, smoala interioară mânjește orice, dar ai datoria să mă ridici, să nu mă lași, să mă vindeci. Nimeni nu poate fi lăsat în urmă. Orice univers se extinde cu fiecare suflet salvat. Nu mă uita, nu te uita nici pe tine, nici înainte, nici înapoi. Suntem definiți de pulsația asta, care ne apropie de viitor. Trăim în vis până la următoarea (re)cunoaștere.
(519)

9.04.2023
Cosmic Latte

#mood
Vin de pe Solaris, spune femeia barmanului. Nu mai pot sta printre umbre ce seamănă cu amintirile mele. Nu mai știu cine sunt, sper să nu îmi pierd mințile. Am obosit să mă plimb printre atâtea planete căutând o navă puternică și un bărbat priceput să mă ducă pe Aio, astrul visurilor mele. Vreau o șansă să îmi ies din piele și să vibrez ca altc(in)eva. Te rog, mai dă-mi un Cosmic Latte, este demențial, parcă mă vindecă de orice. Pare o ultimă dorință înainte de moarte. Doar praf de stele.
(494)

13.04.2023
Nocturn

Stă sub geam, cu inima bubuindu-i în urechi. Nu o vede, dar aude cum se dezbrăca mătăsos, cum parfumul ei cald, amestecat cu transpirație, se răspândește în toată camera. Pantalonii încep să îl strângă dureros. Fie ce o fi, acum se va holba la ea cel puțin câteva secunde. Oricum se leagănă în ritmul unei muzici misterioase, nu va observa nimic. Se ridică, privește, rămâne trăznit. Femeia este bărbat acum și se uită dincolo de geam la el, cu o privire fixă. Pe picior, se scurge lichidul nocturn al groazei.
(510)

18.04.2023
Pe drum

O târâie prin praf, tot mai grea. Se împiedică des, căci sufletul îi este mai greu decât crucea din spate. Trădarea lui Iuda i-a însângerat corpul și ține toate rănile deschise. Se gândește cu drag la ceilalți apostoli și i se strânge și mai tare inima. Pentru ei și toată omenirea carnea lui se destramă încet, cu fiecare pas pe Golgota. Sacrificiul va avea loc în Lumina Sfântă, sculptând în lume binele ce poate înalța pe oricine spre ceruri. Aceasta este Calea și o va urma până la capăt.
(492)

* pentru mai mult context, a se vedea postarea din 8.01.2023.

Jackson Pollock – The Deep