Microficţiuni (cont.) (12) *

Hello! Iată primul mesaj pe blog în noul an, deja cu o adiere de primăvară. Am comasat 2 luni de microficţiuni, cam aşa a fost ritmul:

15.01.2024

Reconfigurare traseu

După ce am dat drumul balastului în spaţiu, m-am simţit mai uşor şi m-am gândit că este timpul pentru o schimbare. De traseu. Sau de corp? Trebuie să mă uit în instrucţiunile capsulei în care m-am trezit. Nu-mi permit nicio derivă și mi-e foame. Ajung cu chiu cu vai la capsulă să mă documentez. Dar mare tragedie, toate comenzile sunt în caractere pe care nu le înţeleg. Cum să setez un limbaj comprehensibil? Mă învârt nervos, observ pe lateral: Made in China și mă gândesc că o să crăp prost și flămând.

(506)

 

24.01.2024

La bibliotecă

Se simte în siguranţă mergând printre rândurile înalte de rafturi pline cu clasici horror. Acasă nu vrea să se ducă, o aşteaptă faţa contorsionată de dezgust şi băutură a tatălui ei care o va umple de vânătăi și o va face să se simtă ca ultima zdreanţă. Aici este linişte, imaginaţia o transportă pe planeta ei secretă, Aio. Acolo este noua ei casă, unde posedă puteri magice și striveşte orice monstru cu faţa tatălui ei ca pe un gândac scârbos. Aici este prea linişte, brusc un miros de ţigară îi declanşează panica.

(518)

 

6.02.2024

Sesiune

Timpul a expirat, vă rog să reveniţi la sesiunea principală. Apăs de câteva ori, nimic. Robotul repetă implacabil același cuvinte. Îmi trece un gând năstrușnic și suflu peste ecran. Se deblochează şi ajung la pagina iniţială a automatului de schimbare de sex. Bifez din nou bărbat și încep să îmi aleg trăsăturile preferate. Ezit ca data trecută la mărimea bagajului. Nu se poate mare şi lung, trebuie să aleg una dintre opţiuni. Trec secunde, minute, ani. Timpul a expirat, vă rog să reveniţi la sesiunea principală.

(517)

 

12.02.2024

Muzica e viaţa mea

Femeia cască de plictiseală. I se promisese multă pasiune, dar însoţitorul ei se pare că se pierduse de câteva minute bune la wc. Avea chef să danseze, să răgușească la karaoke, de aceea şi acceptase invitaţia bărbatului chel iubitor de pisoar. Ea venise să se dezlănţuie. Şi fix când îşi termină gândul, un bărbat cu o coamă superbă se fixează în faţa ei şi îi cântă impecabil, cu vocea lui Dave Gahan, hitul It`s no good și îi strecoară un plic roșu pe masă. Înăuntru, un bilet: Cântăm, dansăm, iubim?

(503)

16.02.2024

Printre străini

Aici m-am simţit mereu în plus. Pământul este o planetă sufocantă. Singurul om care mă iubea a murit. Fug așadar departe, pe Aio. Acolo pot să fiu oricine, să aleg oricând dintr-o multitudine de corpuri flexibile, nedegradabile. Voi fi în siguranţă printre străini a căror faţă nu o voi putea reţine niciodată, căci totul se schimbă așa de repede. Câteodată, este posibil ca cineva să îşi deschidă micul compartiment din dreptul inimii și să mimeze o amintire a iubirii. Voi zâmbi și poate (nu) voi trece mai departe.

(517)

 

* pentru mai mult context, a se vedea postarea din 8.01.2023.

 

La final, urmează muzica (un hint îl găsiţi mai sus). Enjoy!

A.