Poem

era o ceaţă densă. Se simţea captiv pe o peliculă de film alb-negru. Înţepenit, crispat, cu muşchii încordaţi şi dureroşi. În faţa lui, într-un pahar cu apă, o floare ţipa galben. Ar fi vrut şi el să strige, cu mâinile pline de cioburi, cu inima explodând şi umplând pereţii acestei camere cu sânge, limfă şi apă. În locul acela gol, să rămână doar o rană care se închide şi se deschide în funcţie de zi şi de noapte. Fără vreo frică, să meargă cu ea prin lume, traversând atâtea drumuri cu răsuflarea întretăiată, tot încercând să ajungă, să ajungă, să ajungă şi să se odihnească odată ...   (Foto via https://ro.pinterest.com/pin/539024649143938416/ )

Ai trecut pe lângă corpul ei de câteva ori. Cât voiai să o atingi, dar mâinile nu te ascultau. Respectau distanţa cu sfinţenie. Să nu se destrame toată acea imagine seducătoare pe care o aveai despre intimitate. Nu te puteai strecura aşa cum ai fi vrut în spaţiul dintre voi. Cu o blândeţe care să spună totul. Rana din fiecare va exista chiar dacă vă îmbrăţişaţi din faţă sau din spate. Este nevoie de depărtare ca să te apropii într-un mod suportabil ... Este nevoie de depărtare ca să te apropii de tine într-un mod suportabil? Piarvi Recherreen – If I`m to fall ... (Foto via https://www.deviantart.com/piarvi-recherreen/art/if-i-m-to-fall-116509608)