Poem

Hey! Urmează mai jos încă 3 texte de circa 500 de cuvinte postate în ultimele 2 săptămâni pe Ficţiuni Reale  😊   10.01.2023   Nicăieri Merg pe drumul acesta întunecat de trei zile. Dragă mea pisică mutilată miaună îngrozitor în rucsac, dar nu o pot părăsi pe margine. Nu o pot lăsa într-un șanț, nici pe mine de altfel, cu gaura asta mare, aproape de inimă. Îmi este clar că nu voi ajunge prea departe, pisica a încetat să se mai vaite, dar căldura ei care-mi mângâie cicatricile de pe spate încă mă alină. De la un timp urmăresc pe un pod o pasăre neagră care zboară încet și jos în fața mea. Pe drumul spre nicăieri se lasă o ceață tot mai groasă. (514)   12.01.2023   Sub apă Este liniște, este rece. Mai scap de gândurile neliniștitoare care îmi apasă tâmplele. Mă uit cum bulele de oxigen urcă la suprafață. Aud înfundat cum începe o melodie lentă și îmi amintesc cum râdeam și dansam cu Ștefan înainte să fac acel avort spontan. O durere ascuțită îmi săgetează abdomenul

Se pare că nu am (în)scris nimic anul trecut pe aici, m-am concentrat pe alte proiecte. Dar acum simt nevoia de o anume repoziţionare şi mă gândeam că aici ar fi un loc bun să ţin evidenţa la nişte microficţiuni pe care le postez într-un grup de pe Facebook, numit Ficţiuni Reale, unde se scriu texte de circa 500 de caractere pe o temă dată (tema fiind chiar titlul fiecărui text). Mai jos, le găsiţi pe primele 4 (sunt datate, iar numărul lor de caractere este indicat la final, între paranteze):   11.12.2022 Te iubesc, a spus În această dimineață, amândoi bem cafea ca de obicei. Mi se pare amară, așa că mă duc la bucătărie, ca să mai pun zahăr. Între timp, el dispare. Sub scrumieră, găsesc un bilețel cu o inimioară și niciun cuvânt în plus. Aud doar în capul meu declarația lui de dragoste în mod repetat. În urma lui, rămân eu, una fără lacrimi. Mâini necunoscute strâng mecanic de pe masă ceștile de cafea. Sunt ale mele totuși, mă mișc. Doar de scrumieră nu mă ating, o țigară se consumă