Postări

Microficţiuni (cont.) (10) *

Imagine
Hey! Octombrie a fost cu mai multă căldură decât de obicei şi mai multe planuri (ameţeli) creative… 8.10.2023 Încă mă caut Mimez această dilemă doar ca să mă eliberez. Încă sunt pe Pământ, dar visez la Aio. Trupul meu are nevoie de un costum adaptat ca să călătorească, dar mintea și inima mea sunt acolo, printre clone libere. Hai, efectuează comenzile potrivite și trimite o rachetă de o persoană acolo, sus. Cer doar pentru mine, căci nu iubesc pe nimeni. Doar eu încap în această piele, mai mult sau mai puțin originală, dar orice ar fi, am de gând să îmi exploatez toate abilitățile până la capăt. Moralitatea este pentru inadaptați. (515)    11.10.2023 Baloane de săpun Uită-te aici, pe ecran. Următoarea senzație de pe podium ești chiar tu. Ai o rochie efemeră din baloane de săpun, proiectată să dureze cât mergi de la un capăt la altul. Nu ai voie să te miști, să strănuți, să te ciupești. Poți doar să zâmbești la cameră. Din tavan o să curgă peste tine confetti. Dacă baloan
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Microficţiuni (cont.) (9) *

Imagine
Hello! A trecut şi septembrie, se pare că a fost mai muzical… 5.09.2023 Jurnalul de duminică după-amiază Este liniște. Cea mai dulce liniște, singurătatea. Nu așteaptă nimic, doar respiră. Un miros greu îi ajunge la nări. O fi ars iar vecinul vreun cauciuc. Iese afară din casă, se uită în jur, apoi spre cer. Ciori sau fulgi de cenușă zboară prin aer. Pe ea horcăitul neașteptat al plămânilor o leagă de pământ. Dacă se va stinge în curând, speră că moartea să vină din față. Să o privească în ochi, să se împrietenească puțin cu ea înainte să-i cedeze. Mai are un singur gând, acum, când focul o îmbrățișează strâns. (508)    13.09.2023 Legile plajei Pe Aio este un singur ocean cu valuri uriașe. Femeia l-a descoperit repede când a ajuns pe planetă. Însă nu știa că este separat de plajă printr-un zid. Nu exista altă soluție. Mulți oameni, specialiști chiar, pieriseră înecați, încercând să îmblânzească diversele vietăți marine. Pe plajă, femeia poate să asculte sunetul valurilor
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Microficţiuni (cont.) (8) *

Imagine
Hey! Să vedem ce am mai scris în august. A fost: 8.08.2023 Manuscris Sunteți angajată, rostește robotul. Femeia răsuflă ușurată. La început, când ajunsese pe Aio, fusese entuziasmată de noutatea spațiului, dar după un timp începuse să se plictisească teribil. Când a văzut că se angajează la Biblio-Aio o caligrafă, nu i-a venit să creadă. În sfârșit nu avea concurență la un job dispărut, căci poseda o mare calitate, degete subțiri și rapide care să transcrie ultimul manuscris al lui Nostradamus. Umanitatea îl așteaptă cu înfrigurare să îl citească ca să știe ce să facă în continuare. (520)   12.08.2023 Pe o scară de incendiu A așteptat cu inima mică până a venit tatăl ei s-o ia. Avea rujul întins pe față, rimelul îi contura cu negru ochii roșii de plâns. Strângea tare în brațe un ursuleț de pluș, care avea o privire blândă, ca a tatălui ei. Așa simțea că era protejată când în cameră trupul îi era filmat și invadat de fețe crude, cu zâmbete sarcastice. I s-a spus că nu va mai
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Microficţiuni (cont.) (7) *

Imagine
Yellow! S-au mai adunat nişte poveşti, hai să le eliberez (din nou) prin lume… 9.06.2023 TIFF Groaza crește. Se uită terifiată pe ecranul camerei de supraveghere. Este cu siguranță vreo farsă pusă la cale de fostul soț. În fața ușii de la intrare nu există un monstru Alien bălos. Un sunet sacadat îi asaltează timpanele. Acum totul devine prea real. Pe ce se apese? Nu știe parola. Sigur e ceva legat de filme, fostul este cinefil înrăit. Alexa, caută lista de filme favorite a lui Daniel. Îmi pare rău, a fost ștearsă definitiv din sistem. Groaza se suspendă când în ceafă ceva respiră greu, înainte să (510)   17.06.2023 Distanța de la mine la mine La ora 13.03, mă dau jos din pat după o siestă chinuită. Tot obosită. Mă duc să mă spăl pe față, dar nu văd nimic în oglindă. Este un mesaj scris cu ruj roșu. Vii diseară? Încerc să îmi amintesc cine ar fi putut să îmi scrie asta, nimic. Observ cum îmi tremură ușor mâna dreaptă roșie. Pe braț am un număr de telefon. Sun. O voce îm
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Microficţiuni (cont.) (6) *

Imagine
Am scris, acum se citeşte. 26.04.2023 Așchie Știu că nu o să ajung departe, dar să mor dacă o să îți mai cer ceva, bombăni fiul. Toată ziua trebuie să am grijă de tine, să te hrănesc ca pe un bebeluș, să te șterg la fund de toate mizeriile și nu vrei să îmi dai și mie un bănuț să îmi iau o amărâtă de bere. Nu mai știu distracție sau femei de când m-am baricadat aici cu tine, așteptând averea promisă. Du-te pe pustii, fix tac-tu ești, un cerșetor nenorocit, șuieră ea veninos. Să mori tu, spuse el aproape șoptit și îi altoi un pumn zdravăn în inima ei neagră. (518) 30.04.2023 În căutarea timpului pierdut De când a ajuns pe Aio, femeia superbă este neliniștită. Bărbatul care a transportat-o nu a fost preocupat să o atingă. A tras tăcerea ca o cortină grea între ei. La sfârșitul călătoriei i-a dăruit o clepsidră. Moartea ta poate fi frumoasă, dacă nu te uiți în oglindă, i-a dezvăluit bărbatul. Ea știe acum că va muri stafidită pe o planetă ce pedepsește exemplarele superbe. Se
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Microficţiuni (cont.) (5) *

Imagine
Ne (re)vedem printre cuvinte… 23.03.2023 Zidul Când s-a trezit și s-a uitat pe fereastră, a rămas mută. Un zid înalt apăruse peste noapte, blocând accesul la mare. Închise ochii și îi deschise iar, monstruozitatea de piatră era tot acolo. Fiul ei apăru lângă ea, bucuros să vadă pescărușii pe plajă, ca în fiecare dimineață. Nimic. Urletul inuman pe care el îl scoase brusc a înfricoșat-o. A încercat să îl strângă în brațe, să îl calmeze, dar el se zbătu cu furie până se eliberă și se aruncă cu o viteză incredibilă spre zid, escaladându-l ca un animal hăituit. (516) 31.03.2023 A fost niciodată Înainte să mă nasc, am stat cu tine, să mai crești. Să te umpli cu alb. Să fii pregătit apoi să vii după mine. Să mă speli de nămolul pământean. Știu că îți va fi greu, smoala interioară mânjește orice, dar ai datoria să mă ridici, să nu mă lași, să mă vindeci. Nimeni nu poate fi lăsat în urmă. Orice univers se extinde cu fiecare suflet salvat. Nu mă uita, nu te uita nici pe tine, nici îna
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Microficţiuni (cont.) (4)*

Imagine
Citim iar, visăm iar... 15.02.2023 Riduri Aici s-a ajuns. Le adun ca mărgelele pe ață. Lacrimile și apoi ridurile. Neputința asta a devenit atât de mare încât mi-a lăsat urme pe corpul acesta odată minunat, acum devastat de teroare. Ce pot să mai dau cu ultimele puteri? Un singur telefon la capătul căruia să aud o voce caldă care poate să mă ajute. Să nu mai stau în aceeași casă-capcană. Să arunc tot și să fiu departe, soția și mama nimănui. Poți să numești iubire orice azi, însă de acum încolo eu nu mai primesc întunericul tău cu brațele deschise. (513) 20.02.2023 Ceață Nu s-a mai ridicat de câțiva ani. La început, oamenii au crezut că sunt doar niște nori lăsați care se vor risipi repede în soare, dar s-au înșelat. Ceața aceea era densă și grea, încurca drumuri și planuri, ascundea țipete și plânsete. Câteodată se vedeau capete însângerate zburătoare. Nu mai circula nimeni fără protecție corporală. De la un timp, se mergea numai pe cărări acoperite cu piele tumefiată, unde o tăcere n
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe