Poem

Mi s-a lipit de suflet această destăinuire pură şi sinceră, cu o grijă obsesivă pentru detalii care te plonjează într-o viaţă interioară foarte bogată şi fascinantă. M-am simţit acasă.   * “Mă-ntorc apoi în camera mea, din casa mea, din viaţa mea unică. Mă plimb printre mobile, trag sertare, privesc zecile de lucruşoare ce s-au adunat, cum îngrămădeşte viscolul zăpada prin colţuri şi pe lângă garduri, şi-au început să spună poveşti împreună. Căci, da, frumuseţea e-ntotdeauna întâlnirea întâmplătoare, pe o masă de operaţie, a umbrelei şi-a maşinii de cusut. Dinţişorii mei de când eram copil. Fotografiile mele străvechi, cu emulsia plesnită peste chipuri şi rochii şi costume şi pulpe goale de copil. Bucăţile de sfoară din buricul meu, manuscrisul Căderii , jurnalul. Seri întregi, până la limita vederii, în lumina cafenie remanentă, venită nu pe geam, ci din lucruri, din aerul vernil, veşted, de pe suprafeţele pline de praf, am întârziat ca un strigoi peste comorile mele. Tăcerea şi-n