nu-i nimic dacă brusc prea mare mă împiedic de tine, voi găsi o modalitate să mă micşorez şi să-nvăţ să tac dacă sunt foarte atentă nu o să ratez nicio prezenţă Foto: Rene Magritte – The listening room
Postări
Paper Boats Day by day I float my paper boats one by one down the running stream. In bid black letters I write my name on them and the name of the village where I live. I hope that someone in some strange land will find them and know who I am. I load my little boats with shiuli flower from our garden, and hope that these blooms of the dawn will be carried safely to land in the night. I launch my paper boats and look up into the sky and see the little clouds setting thee white bulging sails. I know not what playmate of mine in the sky sends them down the air to race with my boats! When night comes I bury my face in my arms and dream that my paper boats float on and on under the midnight stars. The fairies of sleep are sailing in them, and the lading ins their baskets full of dreams. Rabindranath Tagore Painting: Guy Rose
Corul martirilor fără morminte după ticăloşii lor au venit ticăloşii noştri mai înfometaţi mai împiedicaţi mai neîndemânatici am sperat o jumătate bună de viaţă cu propria şi singura mea viaţă că după gorilele lor vor veni în sfârşit sfinţii şi îngerii noştri amarnic m-am putut înşela ticăloşii noştri au compromis tot ce se mai putea compromite pentru cealaltă jumătate de viaţă în numele celor mai sfinte principii înlocuind strălucitoarea înfricoşătoarea autentica ticăloşie cu o ticăloşie şi mai gravă în pura ei inconştienţă şi lustrul crasei mediocrităţi ai lor au falsificat adevărul substituindu-l la vedere cu minciuna ai noştri au mistificat viitorul pentru lung timp de acum înainte prin abundenţa sufocantă de inadecvări amânări omisiuni ştiind bine că nu mai avem nici o alternativă decât nemăsurata mediocra lor ticăloşie ticăloşii noştri, da, ticăloşii noştri nicidecum ticăloşii lor ai noştri ca brazii, mai înalţi, mai sofisticaţi decât barbarii, aproape
