Poem

Ca atunci când ai venit, mi-ai pus mâna la ochi, mi-am pus o dorinţă şi m-am bucurat că sunt îmbrăcată în roşu, miros a flori şi a nou început. La mulţi ani fără regrete! :)     Fotografie realizată de A din A (mai multe lucrări pe https://marasphotos.wordpress.com/ )

mi se zbate în tâmple marea ... ţi se zbate în tâmple marea ... i se zbate în tâmple marea ... ni se zbate în tâmple marea ... v i se zbate în tâmple marea ... li se zbate în tâmple marea ...   Edward Hopper - Room By the Sea

aşa a ajuns să fie îmbrăcată ca o păpuşă: o mână uriaşă i-a îndesat pe trupul firav o rochie albă, din dantelă grea, iar în picioare i-a adăugat nişte pantofiori roşii de lac în care se poate admira în voie. i-a lipit un linguroi de mână cu care să învârtă mereu într-o ceaşcă mare de ceai fierbinte: aburii fac bine la ten, asta e tot ceea ce contează până la urmă.   Zvaella – A red shoes adventure

Cet amour Cet amour Si violent Si fragile Si tendre Si désespéré Cet amour Beau comme le jour Et mauvais comme le temps Quand le temps est mauvais Cet amour si vrai Cet amour si beau Si heureux Si joyeux Et si dérisoire Tremblant de peur comme un enfant dans le noir Et si sûr de lui Comme un homme tranquille au millieu de la nuit Cet amour qu faisait peur aux autres Qui les faisait parler Qui les faisait blêmir Cet amour guetté Parce que nous le guettions Traqué blessé piétiné achevé nié oublié Parce que nous l’avons traqué blessé piétiné achevé nié oublié Cet amour tout entier Si vivant encore Et tout ensoleillé C’est le tien C’est le mien Celui qui a été Cette chose toujours nouvelle Et qui n’a pas changé Aussi vrai qu’une plante Aussi tremblante qu’un oiseau Aussi chaude aussi vivant que l’été Nous pouvons tous les deux Aller et revenir Nous pouvons oublier Et puis nous rendormir Nous réveiller souffrir vieillir Nous endormir encore R

când o să mori, o să conduc toată noaptea până la mare cu muzica la maximum şi o să stau un apus şi un răsărit în acea tăcere care te duce mai departe în viaţă.    

Portretul fetiţei mele Fetiţa mea, în mâini cu o minge, cu ochii mari şi de culoarea cerului, purtând văratică rochiţă: “Tată – îmi zise – astăzi vreau să ies cu tine”. Iar eu gândeam: din toate chipurile ce fac uimirea lumii, ştiu prea bine cu ce îmi pot asemui copila. Desigur, cu spuma, spuma de mare alburind pe valuri, ori cu dâra ieşind din hornuri azurie, dusă de vânt şi risipită; o asemui apoi cu norii cei nepăsători care se fac şi se desfac în cerul clar; şi cu alte lucruri uşoare şi rătăcitoare. Umberto Saba [vol. Il Canzoniere (scelta di poesie). Canţonierul (selecţie de poeme)]     Foto: Vladimir Volegov - Little girl with ball    

O povestioară cu un cerc Era odată un cerc. Toată ziua visa să fie un pătrat, să se agaţe toată lumea de el. Dar degeaba! Era prea alunecos. Şi a trăit trist până la adânci bătrâneţi. (încropită aseară la antrenamentul de la lansarea numărului 8 al Revistei de Povestiri, în care mi-au apărut 2 poeme) Wassily Kandinsky - Circles

Aşa este: plafonul vine tot mai aproape şi ţi se lipeşte de gură te gândeşti obsesiv la un peşte care încearcă să respire într-o apă prea mică. prezintă artistic toate neputinţele.        

eram foarte mică dar când s-a apropiat mama am devenit o apă foarte mare (versuri visate azi noapte + 1 poză din vara asta)      

În mijlocul drumului În mijlocul drumului era o piatră era o piatră în mijlocul drumului era o piatră în mijlocul drumului era o piatră. Niciodată nu voi uita acest eveniment din viaţa retinelor mele atât de obosite. Niciodată nu voi uita că în mijlocul drumului era o piatră era o piatră în mijlocul drumului în mijlocul drumului era o piatră. Carlos Drummond de Andrade (vol. Maşina lumii şi alte poeme, trad. Dinu Flămând) Roc Canals Photography - Rock    

A din A ai zâmbit la mine brusc strângându-ţi şi mai tare poşeta pe lângă trup apoi ai murit   eu sunt să spun Adina acum îmi spui Turnul Eiffel / Paris / Franţa şi repet ca pe o formulă sacră una mare împleticită şi aici putem să ne oprim fotografie roşie dincolo de asta numai cadavre Ola! Poem grilă din 10.11.2012, scris în Energiea, în cadrul ultimului atelier de creative writing IDC coordonat de Răzvan Ţupa pe anul acesta. Eu le aştept cu nerăbdare şi pe cele viitoare şi doresc să le mulţumesc public lui Răzvan şi lui Ciprian Burcovschi pentru că m-au inclus şi pe mine şi nu în ultimul rând şi celor care au participat alături de mine. Mă bucur că am făcut parte din aceste momente de poezie şi le recomand tuturor celor care vor să-şi depăşească zona de confort: " Every wall is a door." (R. W. Emerson). Nu uitaţi: Poezia este mereu lângă voi! :) Bisssssssssss!

M.E. totul începe cu un ceai fierbinte şi un nod în gât pe un ring personal se dau lupte crunte şi ingenioase un iepure ţupa-ţupa stă să plesnească lângă iepuroaica lui din autobuz şi ea nu găseşte nimic salvator să-i şoptească lângă inimă se gândeşte doar că M.E. deţine cheia mare a miracolului un miracol care salvează orice iubire de la o casare anostă trebuie să meargă întruna, mersul o să rezolve orice uşă spartă mersul va curăţa orice atom murdar, îl lipeşte unde este aşteptat lumea începe să respire mai uşor, pentru că ea ştie mersul speranţa redevine rotundă căci s-a reparat totul, slavă gleznelor vii! (3.11.2012 - poem scris la Orient Express Bar Bistro, în cadrul atelierului de creative writing coordonat de Răzvan Ţupa)

aşa se cuibăreşte în colţul cel mai întunecat din inimă şi nu pleacă decât cu o jertfă, mereu cu ceva ce nu eşti pregătit să dai. îţi vine să te-nvârţi, poate aduce uitarea, poate ameţeşti şi cazi şi gata! asta este moartea. sigur moartea e mai uşoară ca ruşinea şi să-ţi doreşti orice, dar foarte puţin, e mai mult decât suficient.   deci, cu atât rămâi.   hai, spune-i pe nume, numele pe care îl ştii numai tu.    

oamenii laşi pot fi foarte cruzi, mai cruzi decât carnea oricărui vânat. nu-i poate găti nimeni.    

azi am aflat cum se amputează un bunic: se agaţă de viaţă fără un deget de la piciorul drept, se agaţă de viaţă fără talpa piciorului drept, se agaţă de viaţă fără piciorul drept, se agaţă de viaţă fără piciorul stâng, se agaţă de viaţă până se rupe sec, ca un vreasc uscat.   Julie Hill - Just like grandpa    

într-un mod neobişnuit, când eram bătrână şi mă pregăteam să-ntineresc cineva m-a fotografiat. nu eram atentă şi s-a dus pe ascuns să mă pârască altcuiva.   Nicolaes Maes - Old Woman Saying Grace  

eu citesc poezie în metrou - pielea mi-e arsă, oasele dor în locul inimii – femeia de lângă mine citeşte atent pe foi cu scris mare o rugăciune pentru cele mai grele momente ale vieţii. nu-i văd faţa, doar hârtia tremurândă.

Am vorbit despre lucruri pe care ştiam că o să mi le spui exact în forma care mă deranjează cel mai mult. Ştii bine că-mi place viaţa mea comodă. Se mişcă din blocaj în blocaj, dintr-un om în altul. Sunt multe sincope, întreruperi. Faruri de maşină care-mi zgârie faţa. Dacă voi face accident, nu voi suna pe nimeni. Nu vreau ca mama să dea şpagă la doctori, ca să aibă grijă de mine. Am totul plătit la zi. (din volumul de debut "Eu, mama tare ş i tu")

acum mă deschid, ţip puţin, atât de puţin încât ai crede că am respirat uşurată că în sfârşit inima mea a ajuns în mâna ta. nu strânge tare, o să se aleagă praful de ea.  

eu ştiu doar să văd atât de multe încât să uit cum sună cuvintele tăcerea să mi se aşeze în inimă blând, ca o moarte eternă pe care o pot accepta. 

dincolo de multe straturi (de piele, sentimente, etc.) eşti tu (mi-a zis o ghicitoare cu referinţe bune care ştie prea multe despre mine ca să fie falsă) şi trebuie s-o cred, că mă apuc de treabă de azi, fir-ar să fie, fără regrete (click GO) şi te iau cu mine, te car în cârcă toată viaţa.    

Mai ştii cum e să-ţi pierzi un ochi? Tot corpul ţi se deşiră subţire, se tot strâng scame de piele, păr sau chiar resturi de unghii roase până la sânge şi te prefaci într-un ghem de viaţă închisă. Rămâne o singură lume în care se petrec doar lucruri fixe. (din volumul de debut „Eu, mama tare şi tu”) 

Arată-mi sfoara pe care înaintezi în fiecare zi. Mâinile cu care-ţi menţii echilibrul. Transpiraţia de pe frunte. Arată-mi viaţa din tine. (din volumul de debut „Eu, mama tare şi tu”)

numai acest timp poate să mai treacă pe lângă mine,   cât trec şi eu pe lângă tine, î n c e t, cu acea frică pe care numai Dumnezeu ţi-o inspiră.    

sunt o rană. aici, aici, îţi dau târcoale şi nu ştiu unde să mă aşez, unde să sângerez mai tare. dă-mi un rost şi o să te fac OM.  (în volumul “Inima dată la maximum”)

în vis e frig, în realitate e frig, aşa merg lucrurile cu creierul ăsta, noroc cu inima mea blândă care mai încălzeşte ceva, o lume chiar ... 

omul ăsta stă ca o geamandură, nu se mişcă indiferent de valuri. omul ăsta stă în faţa mea şi acoperă tot soarele, strig la el degeaba, nu se mişcă indiferent de 

“E seară. Marea e aur lichid stropit cu punctuleţe de lumină, şi se leagănă cu un fel de plăcere automată sub un cer verde pal. Cît e de imens, cît e de gol acest spaţiu nesfirşit după care am tînjit toată viaţa mea. Încă nici o scrisoare.”   “E după-masă [...] şi stau la fereastra de sus, care dă spre mare. Cerul e înnorat şi marea e de un albastru-cenuşiu schimbător, o culoare agresivă şi neplăcută. Pescăruşii stau de veghe. Casa transpiră umezeală.” “Înotam în fiecare zi, uneori pe soare, alteori pe ploaie, şi am început să mă simt îmbibat de mare, de parcă îmi pătrunsese în toţi porii.” “Era o zi însorită, dar răcoroasă, cu puţin vînt. Albastrul întunecat al mării îşi schimba nuanţele, sub un cer palid, cu un singur nor mare, gălbui strălucitor, plutind deasupra orizontului, ca o lungă zdreanţă de mătase.” “Nu adia nici o suflare de vînt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm ameninţător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform

Scena mea preferată din filmul Pride and Prejudice (2005) cu Keira Knightley http://www.youtube.com/watch?v=bLKVsS9sDbw

nu-i nimic dacă brusc prea mare mă împiedic de tine, voi găsi o modalitate să mă micşorez şi să-nvăţ să tac dacă sunt foarte atentă nu o să ratez nicio prezenţă Foto: Rene Magritte – The listening room

E aici, lângă mine, respiră, mă respiră... Îl văd cu coada ochiului. Ar putea fi orice, dar e doar un om. Şi asta mă înspăimântă cel mai mult. (din volumul de debut „Eu, mama tare şi tu”) Foto: Rene Magritte – The lovers

Paper Boats Day by day I float my paper boats one by one down the running stream. In bid black letters I write my name on them and the name of the village where I live. I hope that someone in some strange land will find them and know who I am. I load my little boats with shiuli flower from our garden, and hope that these blooms of the dawn will be carried safely to land in the night. I launch my paper boats and look up into the sky and see the little clouds setting thee white bulging sails. I know not what playmate of mine in the sky sends them down the air to race with my boats! When night comes I bury my face in my arms and dream that my paper boats float on and on under the midnight stars. The fairies of sleep are sailing in them, and the lading ins their baskets full of dreams. Rabindranath Tagore Painting: Guy Rose

Sunt o vrăbiuţă şi te aştept ...

romantic :)