când o să mori,
o să conduc toată
noaptea
până la mare
cu muzica la maximum şi
o să stau un apus şi
un răsărit în
acea tăcere
care te duce mai
departe
în viaţă.
Microficţiuni (cont.) (9) *
Hello! A trecut şi septembrie, se pare că a fost mai muzical… 5.09.2023 Jurnalul de duminică după-amiază Este liniște. Cea mai dulce liniște, singurătatea. Nu așteaptă nimic, doar respiră. Un miros greu îi ajunge la nări. O fi ars iar vecinul vreun cauciuc. Iese afară din casă, se uită în jur, apoi spre cer. Ciori sau fulgi de cenușă zboară prin aer. Pe ea horcăitul neașteptat al plămânilor o leagă de pământ. Dacă se va stinge în curând, speră că moartea să vină din față. Să o privească în ochi, să se împrietenească puțin cu ea înainte să-i cedeze. Mai are un singur gând, acum, când focul o îmbrățișează strâns. (508) 13.09.2023 Legile plajei Pe Aio este un singur ocean cu valuri uriașe. Femeia l-a descoperit repede când a ajuns pe planetă. Însă nu știa că este separat de plajă printr-un zid. Nu exista altă soluție. Mulți oameni, specialiști chiar, pieriseră înecați, încercând să îmblânzească diversele vietăți marine. Pe plajă, femeia poate să asculte sunetul valurilor
Comentarii
Trimiteți un comentariu