Hello! Iată primul mesaj pe blog în noul an, deja cu o adiere de primăvară. Am comasat 2 luni de microficţiuni, cam aşa a fost ritmul: 15.01.2024 Reconfigurare traseu După c e a m da t drumu l balastulu i î n spaţiu , m-a m simţi t ma i uşo r şi m-a m gândi t că est e timpu l pentr u o schimbare . D e traseu . Sa u d e corp ? T rebui e să mă ui t î n instrucţiunil e capsule i î n car e m-am trezit. Nu-mi permit nicio derivă și mi-e foame. Ajung cu chiu cu vai la capsulă să mă documentez . Da r mar e tragedie , toat e comenzil e sun t î n caracter e p e car e n u l e înţeleg . Cu m să setez un limbaj comprehensibil? Mă învârt nervos, observ pe lateral: Made in China și mă gândesc că o să crăp prost și flămând. (506) 24.01.2024 La bibliotec ă S e simt e î n siguranţă mergân d printr e rânduril e înalt e d e raftur i plin e c u clasic i horro r . Acasă n u vre a să s e ducă , o aşteaptă faţ a co...
Hey! Să vedem ce am mai scris în august. A fost: 8.08.2023 Manuscris Sunteți angajată, rostește robotul. Femeia răsuflă ușurată. La început, când ajunsese pe Aio, fusese entuziasmată de noutatea spațiului, dar după un timp începuse să se plictisească teribil. Când a văzut că se angajează la Biblio-Aio o caligrafă, nu i-a venit să creadă. În sfârșit nu avea concurență la un job dispărut, căci poseda o mare calitate, degete subțiri și rapide care să transcrie ultimul manuscris al lui Nostradamus. Umanitatea îl așteaptă cu înfrigurare să îl citească ca să știe ce să facă în continuare. (520) 12.08.2023 Pe o scară de incendiu A așteptat cu inima mică până a venit tatăl ei s-o ia. Avea rujul întins pe față, rimelul îi contura cu negru ochii roșii de plâns. Strângea tare în brațe un ursuleț de pluș, care avea o privire blândă, ca a tatălui ei. Așa simțea că era protejată când în cameră trupul îi era filmat și invadat de fețe crude, cu zâmbete sarcastice. I s-a spus că nu va...
Am scris, acum se citeşte. 26.04.2023 Așchie Știu că nu o să ajung departe, dar să mor dacă o să îți mai cer ceva, bombăni fiul. Toată ziua trebuie să am grijă de tine, să te hrănesc ca pe un bebeluș, să te șterg la fund de toate mizeriile și nu vrei să îmi dai și mie un bănuț să îmi iau o amărâtă de bere. Nu mai știu distracție sau femei de când m-am baricadat aici cu tine, așteptând averea promisă. Du-te pe pustii, fix tac-tu ești, un cerșetor nenorocit, șuieră ea veninos. Să mori tu, spuse el aproape șoptit și îi altoi un pumn zdravăn în inima ei neagră. (518) 30.04.2023 În căutarea timpului pierdut De când a ajuns pe Aio, femeia superbă este neliniștită. Bărbatul care a transportat-o nu a fost preocupat să o atingă. A tras tăcerea ca o cortină grea între ei. La sfârșitul călătoriei i-a dăruit o clepsidră. Moartea ta poate fi frumoasă, dacă nu te uiți în oglindă, i-a dezvăluit bărbatul. Ea știe acum că va muri stafidită pe o planetă ce pedepsește exemplarele superbe. Se...
Comentarii
Trimiteți un comentariu