Microficţiuni (cont.) (10) *

Hey! Octombrie a fost cu mai multă căldură decât de obicei şi mai multe planuri (ameţeli) creative…

8.10.2023

Încă mă caut

Mimez această dilemă doar ca să mă eliberez. Încă sunt pe Pământ, dar visez la Aio. Trupul meu are nevoie de un costum adaptat ca să călătorească, dar mintea și inima mea sunt acolo, printre clone libere. Hai, efectuează comenzile potrivite și trimite o rachetă de o persoană acolo, sus. Cer doar pentru mine, căci nu iubesc pe nimeni. Doar eu încap în această piele, mai mult sau mai puțin originală, dar orice ar fi, am de gând să îmi exploatez toate abilitățile până la capăt. Moralitatea este pentru inadaptați.
(515) 

 

11.10.2023

Baloane de săpun

Uită-te aici, pe ecran. Următoarea senzație de pe podium ești chiar tu. Ai o rochie efemeră din baloane de săpun, proiectată să dureze cât mergi de la un capăt la altul. Nu ai voie să te miști, să strănuți, să te ciupești. Poți doar să zâmbești la cameră. Din tavan o să curgă peste tine confetti. Dacă baloanele se sparg, nu te speria, pielea ta va fi opacă, nimeni nu va vedea nimic. Și te vei scurge prin trapa din podea la subsol, unde te așteaptă o mașină blindată ca să evadezi spre graniță și dincolo de ea.
(514) 

 

22.10.2023

Black Metal

Tare greu se mai extrage minereul ăsta, se tânguiește minerul spațial 325780, s-a rupt iar capul superforezei. Taci și dă-i mai departe, i se trasează scurt din cască. Știi că asta e pâinea ta, metalul negru asigură prosperitatea coloniei. Vine în curând piesa de substituție. Sfredelește până la osul piesei. Nimic nu se pierde... Totul se reciclează, știu, știu, mormăie minerul. Și în sinea lui, singur pe acest asteroid blestemat, visează cum vine Bruce Willis și-l salvează apăsând pe butonul distrugerii totale.

(517) 

 

27.10.2023

An sabatic

Se uită la diapozitivele cu imagini din Paris. Originalul fusese la un moment dat în istorie să descopere cum să pună capăt tiraniei cubului negru. Nu a văzut frumusețe, ci doar nămolul nenumăratelor pagini despre supunere. Acolo era trecut lungul șir de învingători, acolo era îngropată o durere permanentă, care se imprima pe suflet. Tot atunci, după un an, originalul a simțit nevoia de a orbi. Acum, pe Aio, o clonă nu se mai uită la diapozitive și lasă câteva picături de lichid sintetic să se scurgă din ochi.

(515)

* pentru mai mult context, a se vedea postarea din 8.01.2023.

La final, las un semn legat de obsesia mea legată de cub care îşi are originile într-o expoziţie plină cu umbre luminoase care mi-a rămas şi acum vie în memorie: Noul romantism negru.