Microficţiuni (cont.) (7) *

Yellow! S-au mai adunat nişte poveşti, hai să le eliberez (din nou) prin lume…

9.06.2023

TIFF

Groaza crește. Se uită terifiată pe ecranul camerei de supraveghere. Este cu siguranță vreo farsă pusă la cale de fostul soț. În fața ușii de la intrare nu există un monstru Alien bălos. Un sunet sacadat îi asaltează timpanele. Acum totul devine prea real. Pe ce se apese? Nu știe parola. Sigur e ceva legat de filme, fostul este cinefil înrăit. Alexa, caută lista de filme favorite a lui Daniel. Îmi pare rău, a fost ștearsă definitiv din sistem. Groaza se suspendă când în ceafă ceva respiră greu, înainte să

(510)

 

17.06.2023

Distanța de la mine la mine

La ora 13.03, mă dau jos din pat după o siestă chinuită. Tot obosită. Mă duc să mă spăl pe față, dar nu văd nimic în oglindă. Este un mesaj scris cu ruj roșu. Vii diseară? Încerc să îmi amintesc cine ar fi putut să îmi scrie asta, nimic. Observ cum îmi tremură ușor mâna dreaptă roșie. Pe braț am un număr de telefon. Sun. O voce îmi spune să mă duc pe balcon și să sar în gol. Nu pot, diseară am o întâlnire, trebuie să citesc o carte de poezii unui surd. Atunci alt om va muri pentru că alegi poezia la ora 13.13.

(515)

 

4.07.2023

Trăitor în altă lume

Nu știa cum să mai ajungă pe Aio. I se amestecau coordonatele în cap de când fusese lovit la tâmplă. Nu ar fi trebuit să ia și clona după el, dar avea nevoie de o oglindă limpede, în care să își vadă frumusețea și să își mențină moralul sus. Evident, avea nevoie și de cineva inferior, care să facă toate treburile care-i repugnau. Dar cine ar fi crezut că un declic nefericit ar putea să trezească spiritul de războinic din acea copie nereușită? El, în timp ce plutea în spațiu, într-un costum avariat.

(500)

 

13.07.2023

Ploaie mocănească

Căldura excesivă epuizează și usucă pielea. Arată ca un monstru opărit. Și îi vine să moară de ciudă. Voia să economisească banii de la solar și să obțină la plajă o nuanță maronie și strălucitoare de bronz senzual. Pentru el se agită să rămână tânără și frumoasă. Fericirea nu poate avea sfârșit dacă este perfectă. Dar ea este doar o amărâtă cu pielea umflată. El nici nu a recunoscut-o, a trecut pe lângă ea către o altă damă foarte suplă și superbă. Uneori vremea se schimbă repede. Plouă mărunt și atât.

(508)

 

15.07.2023

Praf și pulbere

Aici am ajuns să trăiesc, pe o planetă ce îmi declanșează toate alergiile, bombăni femeia exasperată. Ce bărbat ești tu, nu ții cont de sensibilitățile mele, te gândești la aventuri și explorări spațiale ca să crape alții de invidie în timp ce îți vizionează reel-urile alea de toată jena. Eu crăp aici de sete și supărare. Și tu taci. Erai tare romantic la început, acum nu mai am nevoie. Chiar nu poți să mă ajuți? Bărbatul se apropie încet de ea și îi decuplează tubul de oxigen de la costum.

(510)

 

27.07.2023

În apele mele

Nu intră nimeni. Nu mai pot comunica adecvat cu oamenii, așadar am plecat spre alte stele mai tăcute. Am venit pe Aio să îmblânzesc cochilii uriașe ce poartă amintirile apei, ale unei vieți mai bogate și puțin cunoscute. Era nevoie de cineva care să maximizeze trecutul dându-i putere să se reflecte în prezent cu o energie suplimentară. Din dor se nasc iubirile mici pentru obiecte ce par pierdute, dar care ascund bijuterii sentimentale. Ca Maestră a Apei, sunt fericită să ajut la crearea unei memorii universale.

(516)

 

* pentru mai mult context, a se vedea postarea din 8.01.2023.

La final, las un reminder vizual, şi pentru mine, cum să mai îmblânzesc scrisul şi să-l transform în apă ce zboară. Enjoy!

Christian Schloe – Floating Giants