Microficţiuni (cont.) (3)*

Şi apar alte texte …

26.01.2023

Din întuneric

Se apropie lividă și țipă mut la mine. Îmi arată mâinile pline de sânge, dar nu înțeleg nimic. Îmi aruncă brusc o păpușă mutilată în brațe. Femeia închide ochii, păpușa îi deschide, femeia îi deschide, păpușa îi închide, și tot așa, acest joc intermitent îmi creează o stare de disconfort ce se pare că trebuie să îmi provoace un sentiment acut de responsabilizare paternă. Nu, nu simt nimic și, chiar dacă este un coșmar, eu sunt detașat. Nu am umbre sau răni, sunt impecabil. Așa ceva nu mi se poate întâmpla mie.
(515)

4.02.2023
Etichetă

O târâi după mine ca pe o jucărie stricată. Încerc să mă identific cu ea. Încă mă gândesc dacă este bine să mă situez pe linia de mijloc. Totuși, undeva, pe drumul între tine și mine, am hotărât să mă întorc spre altă oglindă. Cu un alt trup, mai zvelt, ce nu cunoaște degradarea timpului. Vreau doar să mă admir, în timp ce singurătatea mă umple cu visuri de putere. Construiesc un mecanism nou, infailibil, ce va atrage și stăpâni doar mințile slabe. În tăceri se ascunde teroarea. Dincolo nu (mai) este o femeie.
(515)

11.02.2023
Sub zero grade

M-am ascuns în alb să dorm. Să nu văd pe nimeni. Să consum niște incendii sub piele. Să mă extind mai mult și către alte teritorii pe care le-aș putea (re)cunoaște. Să merg, și iar să merg, poate să dansez și chiar să zbor pe distanțe scurte, potrivite, și apoi tot mai lungi, foarte lungi, către o liniște ca o apă imensă. Și să mă odihnesc acolo, caldă. Apoi, în ritmul propriu, scot încet un braț treaz. Vivaldi aduce primăvara în câteva minute. Mai cânt puțin sub duș. Hai, vino și încălzește-mă cu un grad în plus.
(519)

* pentru mai mult context, a se vedea postarea din 8.01.2023.