Notiţe: Proză/Poezie (miscellaneous)

Guzel Iahina – Zuleiha deschide ochii

O poveste densă şi tulburătoare, scrisă cu o forţă greu de egalat, cu personaje bine conturate. Este ataşantă, cum citisem anterior în alte recomandări, dar eu nu aş mai putea să o recitesc, probabil pentru că (re)cunosc prea bine anumite ecouri din ea în mine.

*

“Moartea era prezentă peste tot. Zuleiha înţelesese lucrul ăsta încă din copilărie. Şi puii moi tremurând, acoperiţi cu puf delicat, galben ca soarele, şi mieluşeii creţi, mirosând a fân şi a lapte cald, şi primii fluturi de primavară, şi merele rumene, dulci şi zemoase – toţi purtau în ei germenele morţii viitoare. Era de ajuns să se întâmple ceva – uneori la lumina zilei, alteori pe nevăzute, din senin, fulgerător, ca pulsul vieţii să se oprească, lăsând locul descompunerii şi putrefacţiei: trupuşoarele puilor ca bulgăraşii se prăbuşeau în iarba verde, secerate de vreo boală a găinilor; mieii jupuiţi la sărbătoarea  Kurban îşi arătau măruntaiele de un roşu palid; fluturii efemeri curgeau din cer ca zăpada caldă, deasă, acoperind merele căzute la pământ, petele lor violacee fiind şi ele semnul alterării.”

[+]

Marguerite Duras – C`est tout

 

A fost o experienţă intensă şi delicată ca-n totdeauna. M. nu mă va dezamăgi deoarece este o parte din mine (şi pentru că în franceză rezonează totul cu altă căldură).

*

“Le 4 juillet à Neauphle.

 

Comme une peur immédiate de la mort.

Et après une fatigue immense.

 

Silence, et puis.

 

Viens.

Il faut qu`on parle de notre amour.

On va trouver les mots pour ça.

Il n`y aurait pas de mots peut-être.”