Notiţe de lectură: Ruxandra Novac – Alwarda

 Alwarda, acest cuvânt cu sonoritate ciudată, anunţă o poezie din altă lume. M-am simţit ca într-un roman SF cu lumină difuză şi umbre umane. Aş putea fi ultimul om de pe lume, fără s-o ştiu încă.

*

 

“Cînd au găsit acel lac pe marte, am părăsit casa şi ne­-am mutat la hotel. Apoi apa a intrat în ziduri, a ajuns la firele electrice şi eram deja departe, cu harta închisă, corpul clar. Familiile acoperă totul, protejează, dar familiile au fost învinse. Acum vin ajutoarele, le aşteptăm în zăpadă. Dacă se poate vorbiţi cu supravieţuitorii, spuneţi-­le pe nume, întrebaţi-­i despre ei. Sînt deja departe, ştiu numerele şi muzica, sînt turişti, cu funcţiile dereglate, specii sidefii carnivore, platforme transparente răsărite după incendiu, în apa foarte mică sclipind printre stele. Apoi printr-­un soare de iarnă, la ore incerte, biarritz, tanger, fes, rx, detroit.”