În memoria bunicii (d. 11.11.2013)



*
cel mai frumos corp neînsufleţit
a fost al ei.
începuseră să-i iasă flori pe frunte şi
să-i curgă sevă din nări
şi m-am gândit că poate
moartea este cea mai adâncă şi superbă tăcere,
când pământul îţi ţine de cald,
iar sufletul zboară oriunde.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Microficţiuni (cont.) (9) *

Microficţiuni (cont.) (10) *

Microficţiuni (cont.) (6) *