sâmbătă, 22 februarie 2014

În memoria bunicii (d. 11.11.2013)



*
cel mai frumos corp neînsufleţit
a fost al ei.
începuseră să-i iasă flori pe frunte şi
să-i curgă sevă din nări
şi m-am gândit că poate
moartea este cea mai adâncă şi superbă tăcere,
când pământul îţi ţine de cald,
iar sufletul zboară oriunde.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu