În memoria bunicii (d. 11.11.2013)
*
cel mai frumos corp neînsufleţit
a fost al ei.
începuseră să-i iasă flori pe frunte şi
să-i curgă sevă din nări
şi m-am
gândit că poate
moartea este cea
mai adâncă şi superbă tăcere,
când pământul îţi
ţine de cald,
iar sufletul zboară
oriunde.
Comentarii
Trimiteți un comentariu