O recenzie despre volumul „Vegetariana” semnat de Han Kang*

Un prim contact cu H.K. și acest roman dur, oribil pe alocuri. Abuz în toate formele ca o formă de pedeapsă a independenței feminine.

Această carte nu este pentru cei slabi de înger. Având un grad ridicat de disconfort, depășește limitele a ceea ce ar putea fi considerat bun simț. Și tocmai în această exagerare voită stă tot adevărul.

O decizie aparent simplă a personajului principal feminin, Yeong-hye, zdruncină liniștea interioară a familiei sale (inclusiv cea extinsă) și scoate la iveală adevărată față a fiecărei persoane din anturajul acesteia. Faptul că la un moment dat poate deveni interschimbabilă cu sora sa, In-hye, în imaginația soților lor, îmi sugerează o obiectificare insuportabilă. Toată intensitatea gamei de emoții te poate copleși: revoltă, furie, tristețe, dezgust la cote nemaisimţite.

M-a răscolit povestea ei, obsesia ei de a-și întrupa decizia, de a rezista asalturilor exterioare. Puterea de a-și modela viața prin controlul asupra propriului corp.

- Ascultă, Yeong-hye! Toate acestea se petrec pentru că ne e frică că o să mori! a țipat In-hye, pierzându-și calmul.

Yeong-hye a întors capul, privind-o absentă, ca și cum în fața ei se află o străină. În cele din urmă a deschis gura și a întrebat-o:

- Și ce? Nu e voie să mori?

Tangențial, ca stare, mi-a adus aminte de filmul body-horror The Substance. Singurele momente de frumusețe și aparentă liniște – când își lasă corpul pictat cu flori mari de către cumnatul său - m-au condus vizual spre picturile Georgiei O`Keeffe.

Recomandarea mea este să nu vă apropiați de acest roman dacă vă doriți o lectură ușoară. S-ar putea să descoperiți umbre pe care nu le suportați la voi înșivă.

* Cartea a câștigat Premiul Man Booker International în 2016. Scriitoarea este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2024. Traducere din limba coreeană de Iolanda Prodan.