Notiţe de lectură: Marina Abramović – Încălcând toate graniţele

            Deşi nu este genul meu de lectură, am ales să îmi deschid mintea “unfinished” şi să mă cufund în această carte de memorii. A fost o experienţă extraordinară la care sper să mă reîntorc. Vocea clară a acestei artiste preocupate de a contopi performance-ul cu viaţa răscoleşte până la limită.

*

“Planul era să stau în galerie îmbrăcată în pantaloni negri şi tricou negru, în spatele unei mese pe care se aflau şaptezeci şi două de obiecte: Un ciocan. Un fierăstrău. O pană. O furculiţă. O sticluţă cu parfum. O pălărie cu boruri. O secure. Un trandafir. Un clopot. Foarfece. Ace. Un stilou. Miere. Un os de miel. Un cuţit de măcelărie. O oglindă. Un ziar. Un şal. Agrafe. Ruj. Zahăr. O cameră Polaroid. Mai multe alte obiecte, printre care un pistol şi un glonte, alăturate.

Mulţimea, numeroasă, care s-a adunat la ora opt seara, a găsit pe masă următoarele instrucţiuni:

 

RHYTHM 0

 

            Instrucţiuni:

            Pe masă sunt 72 de obiecte pe care le puteţi folosi după cum doriţi asupra mea.

 

            Performance:

Eu sunt obiectul.

Îmi asum întreaga responsabilitate pentru tot ce se întâmplă în timpul ăsta.

Durata: 6 ore (8 p.m. - 2 a.m.)

1974

Studio Morra, Napoli.

 

Dacă cineva ar fi pus glontele în pistol şi ar fi tras, mi-aş fi asumat consecinţele. Mi-am spus: Okay, hai să vedem ce se întâmplă. [...]”