Notiţe: Poezie/Proză

Mariana Codruţ – pulsul nu poate fi minimalist

O poezie care se concentrează uneori cu toată forţa într-un singur cuvânt, explodând apoi chiar şi-n tăcerile spaţiilor albe. Un ritm care se apropie subtil, dar hotărât şi se uită la tine cu ochii mari, direct în faţă.

*

nu toţi sîntem egali

în faţa ficţiunii

numele e o limită, faţa e o limită,

toată fiinţa mea e o limită. o frontieră

la care se opresc cei care scriu prezentul

îngropaţi pînă la gît în ficţiune.

doar eu în miezul meu (în care-mi uit

numele, faţa, întreaga fiinţă),

cînd trag propria lume din mine

milimetru cu milimetru,

cum face păianjenul

cu pînza din pîntecul lui ca să trăiască,

simt că toate-s altfel.

nu toţi sîntem egali în faţa ficţiunii

cum sîntem în faţa morţii.

[+]

Yukio Mishima – O dimineaţă de iubire pură

7 povestiri despre o iubire rareori împlinitoare, care încearcă să sfideze convenţii, să se hrănească din tăceri mai blânde decât cuvintele. Nu sunt pentru cei care caută sfârşituri perfect rotunde.

*

“M-am ridicat, cu lama cuţitului îndreptată spre ei.

Întrebare: - De ce?

Răspuns: - Pentru că... erau frumoşi şi adevăraţi. De-aia. N-am avut nici un alt motiv să-i ucid.”