3 lucruri nespuse
Lui B.
Cred că aveai strungăreaţă. Sau
nu, oricum nu mai contează. Mă dădeai în leagăn şi râdeai larg. Eu nu ştiam că e singurul tău zâmbet pe care-l voi ţine
minte.
Lui G.
Eram în tren, pe un coridor. Între
noi, un câmp dens de energie. Ne apropiam cumva
unul de altul cu încetinitorul. Puteam fi într-un film alb-negru în care ochii
tăi luminau tot ecranul. Dar nu, totul a rulat în gol când te-ai dat jos din
tren.
Lui M.
Ţi-am văzut frica cum ţi se căţăra
pe spate şi-ţi intra în păr. O auzeam cum se
instala asemenea unei tumori în creierul tău. Nu am ştiut să te îmbrăţişez. Te-ai
vindecat singură, dar eu nu pot să mă iert.
Comentarii
Trimiteți un comentariu