joi, 25 februarie 2016

O plimbare printre portocali (20)



25. eu sunt aici

            La Sevilla, trebuie să ştii, cresc portocali în mijlocul drumului. Şinele tramvaielor unduiesc sinusoidal în funcţie de rădăcinile care-şi revendică insule de viaţă în ochiuri de pământ neînghiţite de asfalt. Mireasmă grea de căldură, lipicioasă, ca de fruct strivit între degete trece din Arenal în Santa Cruz, o ia apoi spre nord, spre Macarena, se sfărâmă în Guadalquivir ca un trup de boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraş se întind albercas, cisternele din care apa hrăneşte portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subţiri şi albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înţelegi? Un spaţiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viaţa din frunza care adie parfum. Numai cer.
            Ştiu, tu te plimbi prin patio-uri în care s-au iubit sultane şi califi, te pierzi în mirajul vitrinelor cu evantaie, te aşezi pe o bancă în Parque María Luisa şi citeşti un pliant despre corride, îţi aşezi mai bine ochelarii de soare pe nas, îţi dai cu puţină cremă, să nu te arzi şi pleci, poate, mai departe, în oraşul ăsta cu portocali, da, şi tramvaie, şi trăsuri, şi Fnac şi Maestranza şi fiecare pas te duce înapoi, mult, mult înapoi, [...].

Ioana Bâldea Constantinescu – Dincolo de portocali


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu