Poem

               Deşi nu este genul meu de lectură, am ales să îmi deschid mintea “unfinished” şi să mă cufund în această carte de memorii. A fost o experienţă extraordinară la care sper să mă reîntorc. Vocea clară a acestei artiste preocupate de a contopi performance-ul cu viaţa răscoleşte până la limită. * “Planul era să stau în galerie îmbrăcată în pantaloni negri şi tricou negru, în spatele unei mese pe care se aflau şaptezeci şi două de obiecte: Un ciocan. Un fierăstrău. O pană. O furculiţă. O sticluţă cu parfum. O pălărie cu boruri. O secure. Un trandafir. Un clopot. Foarfece. Ace. Un stilou. Miere. Un os de miel. Un cuţit de măcelărie. O oglindă. Un ziar. Un şal. Agrafe. Ruj. Zahăr. O cameră Polaroid. Mai multe alte obiecte, printre care un pistol şi un glonte, alăturate. Mulţimea, numeroasă, care s-a adunat la ora opt seara, a găsit pe masă următoarele instrucţiuni:   RHYTHM 0        ...

O poveste plină de viaţă, încărcată de luciditate şi ludic, în atmosfera încântătoare a unuia dintre oraşele mele preferate, Sibiu -   o combinaţie perfectă pentru gusturile unui cititor ca mine. * “Când mă gîndesc foarte tare la ceva, vreau sa fiu numai cu mine. Atunci m-aş ascunde într-un fel de coşciug sau nu, cel mai greu e cînd te sufoci, o să înlocuiesc sicriul cu aparat care face radioscopii. De fapt, nu ştiu ce-ar fi de preferat, fiindcă în faţa acelui ecran vezi – aşa crezi tu – un schelet, nu cu asistenta lîngă tine şi doctorul în cabinetul de alături, amîndoi zgîindu-se la fotografia ta cea mai dezbrăcată de carne pe care te-ai gîndit să i-o dăruieşti calului alb spre veşnică pomenire. Cînd vrei să fii numai tu   cu gîndul tău, trebuie să te vezi şi să te auzi numai pe dinăuntru, ce m-o fi găsit aşa, deodată ? [...]”