O plimbare printre portocali (20)
25. eu sunt aici La Sevilla, trebuie să ştii, cresc portocali în mijlocul drumului. Şinele tramvaielor unduiesc sinusoidal în funcţie de rădăcinile care-şi revendică insule de viaţă în ochiuri de pământ neînghiţite de asfalt. Mireasmă grea de căldură, lipicioasă, ca de fruct strivit între degete trece din Arenal în Santa Cruz, o ia apoi spre nord, spre Macarena, se sfărâmă în Guadalquivir ca un trup de boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraş se întind albercas , cisternele din care apa hrăneşte portocalul abia înfiripat prin acequias , venele subţiri şi albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înţelegi? Un spaţiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viaţa din frunza care adie parfum. Numai cer. Ştiu, tu te plimbi pri...