Poem

Arată-mi sfoara pe care înaintezi în fiecare zi. Mâinile cu care-ţi menţii echilibrul. Transpiraţia de pe frunte. Arată-mi viaţa din tine. (din volumul de debut „Eu, mama tare şi tu”)

numai acest timp poate să mai treacă pe lângă mine,   cât trec şi eu pe lângă tine, î n c e t, cu acea frică pe care numai Dumnezeu ţi-o inspiră.    

sunt o rană. aici, aici, îţi dau târcoale şi nu ştiu unde să mă aşez, unde să sângerez mai tare. dă-mi un rost şi o să te fac OM.  (în volumul “Inima dată la maximum”)

în vis e frig, în realitate e frig, aşa merg lucrurile cu creierul ăsta, noroc cu inima mea blândă care mai încălzeşte ceva, o lume chiar ... 

omul ăsta stă ca o geamandură, nu se mişcă indiferent de valuri. omul ăsta stă în faţa mea şi acoperă tot soarele, strig la el degeaba, nu se mişcă indiferent de 

“E seară. Marea e aur lichid stropit cu punctuleţe de lumină, şi se leagănă cu un fel de plăcere automată sub un cer verde pal. Cît e de imens, cît e de gol acest spaţiu nesfirşit după care am tînjit toată viaţa mea. Încă nici o scrisoare.”   “E după-masă [...] şi stau la fereastra de sus, care dă spre mare. Cerul e înnorat şi marea e de un albastru-cenuşiu schimbător, o culoare agresivă şi neplăcută. Pescăruşii stau de veghe. Casa transpiră umezeală.” “Înotam în fiecare zi, uneori pe soare, alteori pe ploaie, şi am început să mă simt îmbibat de mare, de parcă îmi pătrunsese în toţi porii.” “Era o zi însorită, dar răcoroasă, cu puţin vînt. Albastrul întunecat al mării îşi schimba nuanţele, sub un cer palid, cu un singur nor mare, gălbui strălucitor, plutind deasupra orizontului, ca o lungă zdreanţă de mătase.” “Nu adia nici o suflare de vînt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm ameninţător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uni...

Scena mea preferată din filmul Pride and Prejudice (2005) cu Keira Knightley http://www.youtube.com/watch?v=bLKVsS9sDbw