Poem

Am vorbit despre lucruri pe care ştiam că o să mi le spui exact în forma care mă deranjează cel mai mult. Ştii bine că-mi place viaţa mea comodă. Se mişcă din blocaj în blocaj, dintr-un om în altul. Sunt multe sincope, întreruperi. Faruri de maşină care-mi zgârie faţa. Dacă voi face accident, nu voi suna pe nimeni. Nu vreau ca mama să dea şpagă la doctori, ca să aibă grijă de mine. Am totul plătit la zi. (din volumul de debut "Eu, mama tare ş i tu")

acum mă deschid, ţip puţin, atât de puţin încât ai crede că am respirat uşurată că în sfârşit inima mea a ajuns în mâna ta. nu strânge tare, o să se aleagă praful de ea.  

eu ştiu doar să văd atât de multe încât să uit cum sună cuvintele tăcerea să mi se aşeze în inimă blând, ca o moarte eternă pe care o pot accepta. 

dincolo de multe straturi (de piele, sentimente, etc.) eşti tu (mi-a zis o ghicitoare cu referinţe bune care ştie prea multe despre mine ca să fie falsă) şi trebuie s-o cred, că mă apuc de treabă de azi, fir-ar să fie, fără regrete (click GO) şi te iau cu mine, te car în cârcă toată viaţa.    

Mai ştii cum e să-ţi pierzi un ochi? Tot corpul ţi se deşiră subţire, se tot strâng scame de piele, păr sau chiar resturi de unghii roase până la sânge şi te prefaci într-un ghem de viaţă închisă. Rămâne o singură lume în care se petrec doar lucruri fixe. (din volumul de debut „Eu, mama tare şi tu”)