Poem

Această peliculă nu folosește un discurs excesiv, urmărind parcă să păstreze tăcerea ca personaj central. Chiar și personajul uman principal, interpretat cum se cuvine de Tony Leung Chiu Wai, vorbește destul de puțin și așezat. El are calitate de observator precum copacul de ginkgo biloba de aproape 200 de ani care tronează într-un campus universitar din Germania unde el face un studiu despre creierul bebelușilor. Dansul undelor cerebrale ale bebelușilor ca niște constelații care se încheagă și se destramă succesiv pare similar cu discursul mut înregistrat al copacului. Pe alocuri, acest film pare a avea alură de documentar: cercetătoarea (Léa Seydoux) cu care el intră în contact în momentul în care dorește să facă un experiment cu acest copac este interesată să descopere dacă arborii reacționează la lucruri sau doar tolerează ce li se întâmplă. Aici mi-a adus aminte de o carte superbă scrisă de un pădurar (Peter Wohlleben) despre  Viața secretă a copacilor. Căci da, chi...

Un prim contact cu H.K. și acest roman dur, oribil pe alocuri. Abuz în toate formele ca o formă de pedeapsă a independenței feminine. Această carte nu este pentru cei slabi de înger. Având un grad ridicat de disconfort, depășește limitele a ceea ce ar putea fi considerat bun simț. Și tocmai în această exagerare voită stă tot adevărul. O decizie aparent simplă a personajului principal feminin, Yeong-hye, zdruncină liniștea interioară a familiei sale (inclusiv cea extinsă) și scoate la iveală adevărată față a fiecărei persoane din anturajul acesteia. Faptul că la un moment dat poate deveni interschimbabilă cu sora sa, In-hye, în imaginația soților lor, îmi sugerează o obiectificare insuportabilă. Toată intensitatea gamei de emoții te poate copleși: revoltă, furie, tristețe, dezgust la cote nemaisimţite. M-a răscolit povestea ei, obsesia ei de a-și întrupa decizia, de a rezista asalturilor exterioare. Puterea de a-și modela viața prin controlul asupra propriului corp. - Ascultă, Y...