Câteva gânduri despre volumul „Te rog să nu vii în timp ce dorm” de Iulian Tănase

Mi se pare simplu să scriu despre o carte care vorbește despre moarte cu o detașare (aproape) desăvârșită. Pentru că acum moartea este departe, iar viața îmi explodează tot acum cu putere în față. Când voi trăi moartea, cum se va simți? Un răspuns pe care nu cred că îl voi afla în mod conștient.

Am amânat citirea acestui volum pentru că am avut nevoie de o anumită stare să mă apropii de propria mortalitate.

Se vede filonul filozofic, citatele din autori mai mult sau mai puțin stoici. Pentru că un om viu poate cel mult să filozofeze cu privire la moarte. Nu va trăi să spună și celorlalți cum se simte propria moarte, un mister ce rămâne încă nerezolvat.

Mi-a plăcut și formatul vintage, aproape că am avut sub ochi scrisorile și am simțit hârtia însemnată în mâini. Să scrii morții ca unui prieten drag, ce se află departe, pare o soluție optimă să mai reduci din teamă și, poate, să accepți mai ușor inevitabilul dincolo.

Voi lăsa mai jos 3 scrisori, pe restul vă invit să le răsfoiți.

Dincolo de întrebările grele necesare, marea putere a acestei cărți rămâne și în faptul că este construită să fie recitită.

Lectură cu sens!






Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Microficţiuni (cont.) (12) *

Imagine
Hello! Iată primul mesaj pe blog în noul an, deja cu o adiere de primăvară. Am comasat 2 luni de microficţiuni, cam aşa a fost ritmul: 15.01.2024 Reconfigurare traseu După c e a m da t drumu l balastulu i î n spaţiu , m-a m simţi t ma i uşo r şi m-a m gândi t că est e timpu l pentr u o schimbare . D e traseu . Sa u d e corp ? T rebui e să mă ui t î n instrucţiunil e capsule i î n car e m-am trezit. Nu-mi permit nicio derivă și mi-e foame. Ajung cu chiu cu vai la capsulă să mă documentez . Da r mar e tragedie , toat e comenzil e sun t î n caracter e p e car e n u l e înţeleg . Cu m să setez un limbaj comprehensibil? Mă învârt nervos, observ pe lateral: Made in China și mă gândesc că o să crăp prost și flămând. (506)   24.01.2024 La bibliotec ă S e simt e î n siguranţă mergân d printr e rânduril e înalt e d e raftur i plin e c u clasic i horro r . Acasă n u vre a să s e ducă , o aşteaptă faţ a co...
Citiți mai multe

Sinteză scris/citit & diverse 2025

Imagine
Hello! Nu am mai scris de ceva timp pe aici, pornisem cu avânt prin 2024 și apoi m-am concentrat pe finalizarea noului meu manuscris. Nu țin la rezoluții, aici sunt doar mici remindere din 2025, unul dintre anii în care am simțit un mare blocaj pe partea creativă. Vreau să mă încăpățânez în a rememora momentele de frumusețe: - tot anul, săptămânal, am scris pe o temă propusă (o provocare pe care mi-am setat-o la sfârșitul anului 2024 – ca să mă asigur că scriu constant, orice) - ianuarie – iunie – câteva ediții de Heart Poetics cu Ema - martie - lectură în cadrul Festivalului SoundArt (fragmente din microroman și noul meu manuscris, Aio*) - aprilie - publicare în revista „ Tomis” din Constanța: https://www.revistatomis.ro/2025/04/08/ania-vilal/ - iunie - workshop de poezie experimentală la MNAC: Paper. Scissors. Poem (mai jos am pus o poză cu poemul colaj pe care l-am realizat atunci) - octombrie – o provocare zilnică de scris cu Sabina Varga - noiembrie - o ...
Citiți mai multe

Microficţiuni (cont.) (8) *

Imagine
Hey! Să vedem ce am mai scris în august. A fost: 8.08.2023 Manuscris Sunteți angajată, rostește robotul. Femeia răsuflă ușurată. La început, când ajunsese pe Aio, fusese entuziasmată de noutatea spațiului, dar după un timp începuse să se plictisească teribil. Când a văzut că se angajează la Biblio-Aio o caligrafă, nu i-a venit să creadă. În sfârșit nu avea concurență la un job dispărut, căci poseda o mare calitate, degete subțiri și rapide care să transcrie ultimul manuscris al lui Nostradamus. Umanitatea îl așteaptă cu înfrigurare să îl citească ca să știe ce să facă în continuare. (520)   12.08.2023 Pe o scară de incendiu A așteptat cu inima mică până a venit tatăl ei s-o ia. Avea rujul întins pe față, rimelul îi contura cu negru ochii roșii de plâns. Strângea tare în brațe un ursuleț de pluș, care avea o privire blândă, ca a tatălui ei. Așa simțea că era protejată când în cameră trupul îi era filmat și invadat de fețe crude, cu zâmbete sarcastice. I s-a spus că nu va...
Citiți mai multe