O carte (foarte) bună + un film (la fel de) bun
Nu am putut să trec de aceste 2 momente din ultima vreme, încă îmi rulează în cap imagini și amintiri care nu-mi aparțin. Le las ca o mărturie aici. Vorbesc acum despre una dintre cele mai bune cărți din 2026 pentru mine (nu s-a terminat anul, știu, dar cum sunt greu impresionabilă, nu cred că va ieși din top 3): Jacqueline Harpman – Eu, care nu am cunoscut un bărbat . Cu siguranță are legătură cu faptul că vizează feminitatea și libertatea legată de identitate, aspecte care mă preocupă în ultima perioadă. Personajul principal feminin, singura fără nume din roman, scrie despre viața ei, care a început în momentul în care s-a trezit că-și pune întrebări despre sine și lume, ce se rezuma la tăceri și șoapte cu alte 39 de femei într-un beci păzit de bărbați care nu vorbeau. Hrănindu-și imaginația cu diverse scenarii ale unei vieți pe care și-o dorește pentru sine, caută printre ale celorlalte semne ale unei posibile normalități umane. Una dintre atracțiile principale pentru mine a c...