Poem

Încă din titlu și ulterior, în acțiunea filmului,  ne confruntăm cu dualitatea însăși a cuvântului la grazia care în limba română, în funcție de context, este tradus cu grație sau grațiere. Personajul principal (Tony Servillo în rolul președintelui Italiei) pendulează constant între decizie și indecizie, obsesii, regrete, grația trăirii sau grațierea a doi oameni care au iubit și au ucis. Afirmă despre sine la un moment dat că nu este un om curajos, această dilemă fiind destul de exploatată în film (mi se par edificatoare cadrele în care apare central mesajul în latină: Virtus in periculis firmio ) . Ca de obicei, regizorul mizează pe scene lente, de o frumusețe poetică zdrobitoare, alte cadre care arată frontal personajul, ca și cum s-ar apropia de tine, poate prea mult, să te iscodească, să-ți vadă poate în suflet ... Ar fi și mai multe de dezvăluit despre multitudinea de subiecte ce vă pot atrage atenția sau tulbura, dar apropierea va merita, este nevoie de un timp anu...