Postări

O scrisoare cu dedicaţie :)

Imagine
30 martie 2016 a fost o dată specială pentru mine: am citit pentru prima dată din creaţii proprii alături de minunatele mele colege de la Clubul Scriitoarelor. Reproduc mai jos textul meu: O scrisoare fără timbru             Au trecut ani de când nu ne-am mai văzut. Cred că a venit timpul să-ţi spun că nu am putut să articulez un simplu cuvânt în nopţile interminabile. Am stat în mine atât de mult încât mi s-a părut că timpul şi-a pierdut consistenţa. Nu ţi-am scris nimic, nu ţi-am transmis măcar o vorbă prin altcineva, pentru că nu mă simţeam pregătit să mă uit la tine, acolo, în inima mea, şi să-ţi vorbesc. Tăcerea e cel mai bun prieten pe care-l poate avea cineva pe lumea asta, o iubire care nu va dispărea niciodată. M-am mulţumit cu asta şi am preferat să mă concentrez pe umbra ta pe lucrurile din casă, pe urmele paşilor tăi pe nisip, pe apa tulburată de mâinile tale fluturate, pe leagănul care scârţâie în vân...

Să mai hibernăm un pic ... (21)

Imagine
“M-am gândit ce ar fi de făcut. Capra părea că-şi râde de mine. Să pornesc spre deal. Să pornesc mai întâi către cutia poştală, privind către drum, şi apoi din mijlocul drumului, privind către stâlpi, să pornesc mai departe, către câmpul pustiu, şi apoi din câmp prin pădure, pe poteca subţire, privind către cruci. Asta însemna să pornesc. Dar ce obosită eram. Cutia era goală. Poarta a bocit când am deschis-o proptindu-mă cu umărul în ea. Stâlpii zumzăiau când am traversat drumul şi am trecut pe sub fire. Poteca din câmp era bine delimitată, semn că mai trecuseră oameni după topirea zăpezii. Am pornit, am aruncat doar o privire în urmă, am zărit firul subţire înălţându-se din horn, peste ceaţa din vale. Şi am văzut o mână fluturând la fereastră, altă fereastră, mâna mamei mele, demult. Mama se sprijinea în rama de lemn, ştiam urma dublă care o să-i rămână multă vreme în carne, de-a lungul braţului, şi ştiam mirosul cărnii ei, seara, când mă îmbăia, când îmi strecura degetele pe d...

O plimbare printre portocali (20)

Imagine
25. eu sunt aici             La Sevilla, trebuie să ştii, cresc portocali în mijlocul drumului. Şinele tramvaielor unduiesc sinusoidal în funcţie de rădăcinile care-şi revendică insule de viaţă în ochiuri de pământ neînghiţite de asfalt. Mireasmă grea de căldură, lipicioasă, ca de fruct strivit între degete trece din Arenal în Santa Cruz, o ia apoi spre nord, spre Macarena, se sfărâmă în Guadalquivir ca un trup de boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraş se întind albercas , cisternele din care apa hrăneşte portocalul abia înfiripat prin acequias , venele subţiri şi albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înţelegi? Un spaţiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viaţa din frunza care adie parfum. Numai cer.             Ştiu, tu te plimbi pri...

Purificare. cântând

Imagine
[artyštaar] a arde ienupăr | a purifica roagă-te din suflet să plece cu mantia lui neagră şi să lase pereţii albi, atât de albi încât să cheme lumina la ei. şi ea să asculte şi să vină cântând. (din ciclul “să recuperăm. să nu uităm”,  volumul “Inima dată la maximum”, 2013)

O moarte prin care am trecut

Imagine
la geam, nu mai vin să ciripească vrăbiile. în casă, mai tremură doar pânzele de paianjen şi eu. * acum ştiu că lacrimile se duc pe interior şi spală corpul bunicii cusut în mine. trăiesc toate durerile ei cu o intensitate care nu-mi aparţine. * cum aş putea să mă-ntorc în ultima noastră zi când zâmbea vorbind despre fetiţa mea nenăscută? de ce nu-mi pot dori ceea ce i-ar fi alungat ridurile? cum să o scot dintre litere şi să-i dau viaţă? * nu moartea ei m-a speriat cel mai tare, ci un singur gând venit din toate colţurile pe care l-am strigat tuturor : “este prea devreme, nu o să am timp să-mi iau la revedere!” şi cum să fie draga mea bunică rece cât o mie de ierni când mirosul ei pluteşte prin casă şi toţi care trec pe aici îl duc mai departe, în lume ? * este moartea ei acum. este viaţa mea aici. doar cuie între corpuri. * doar în vise durerea morţii ei îmi pulve...