Notiţe de lectură: Diana Bădică – Părinţi
O poveste despre familie, cu bune şi
rele, un amestec realist de afectivitate şi răutate, care ar putea aparţine
fiecăruia dintre noi, cu o viaţă care ne maturizează rareori în concordanţă cu
aşteptările şi visurile noastre, dar care ne pregăteşte să mergem înainte şi să
credem că va fi bine.
*
“Râdeam amândoi. Tata era în stare să-mi vorbească ore în şir despre
subiecte de oameni mari. Nu avea televizor. Zicea că îi convine, are şi el în
sfârşit linişte, dar eu ştiam că exagera din nou. Îmi era greu să le accept
despărţirea, pentru că mă luaseră pe nepregătite. Niciodată nu s-au înţeles,
dar mă obişnuisem cu ei, cu stilul lor de a se împunge, cu momentele în care
mama trăncănea, tata îi răspundea zeflemitor, apoi mama urla, tata urla, unul
îl îmbrâncea pe celălalt, celălalt revenea. Nu se întâmpla nimic nou sub soare
pentru mine, am văzut asta dintotdeauna. Nu duceam o viaţă liniştită împreună,
dar măcar trăiam.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu