Poem

“Unele femei au puritatea maiestuoasă a lebedelor. Dacă le răneşti, li se zburlesc penele pentru o clipă; dar apoi le vezi întorcându-se tăcute şi refugiindu-se în mijlocul apelor.” Carmen Sylva (în “Fluturi sărutându-se”)

“ For all their intimacy , which had lasted some years now, they had never talked without a fence or a railing between them. ” Joseph Conrad – To-morrow

“Visez rar. Dacă visez, mă trezesc năclăită de sudoare. Mă întind în pat, aștept până când bătăile inimii se răresc și mă gândesc la puterea magică a nopților, împotriva căreia nu există apărare. Când eram copilă sau tânără, nu aveam nici vise frumoase, nici coșmaruri, doar bătrânețea împinge spre mine groaza plămădită din aluviunile trecutului, care este atât de amenințătoare pentru că are o consistență mai fermă, mai tragică decât felul în care aș fi putut vreodată s-o experimentez, fiindcă în realitate nu mi s-au întâmplat niciodată lucrurile care mă fac să mă trezesc țipând. Visele mele sunt identice, până la cel mai mic detaliu, viziuni recurente. Întotdeauna visez unul și același lucru. Stau la intrare, la baza scărilor, în fața ușii noastre cu geam incasabil și ramă de fier și încerc să deschid ușa. Afară, în stradă, e parcată o ambulanță, siluetele infirmierilor, care se văd irizate prin sticlă, sunt neobișnuit de mari, fețele lor umflate sunt înconjurate de un halou, as...

       Azvârli cuţitul cât colo. Căută ceva cu care să se şteargă pe mâini de sânge, dar în cabană nu era nimic igienic. Cabana lor de vacanţă, se alesese praful de toate acele planuri romantice pe care şi le făcuseră... Nu-i mai rămânea decât să deschidă larg uşa şi să plece în pădure. Începu să tuşească brusc, simţi că are un nod în gât. Trebuia să respire. Se lovi peste piept cu putere, în dreptul inimii. Ar fi vrut să plângă în aşa fel încât să se dărâme totul în jur, orice care s-o ajute să respire mai uşor, dar nu avea decât această imensă durere de cap. Trebuia să se gândească unde să ducă cele două cadavre. Să le ciopârţească ea însăşi în bucăţi ? Nu, mai bine să le dea prin maşina de tăiat lemne din hambar şi, după aceea, să îndese carnea fărâmiţată în saci, să o ducă adânc în pădure şi să o lase pradă lupilor. S-ar lăsa şi pe ea în voia colţilor lor, dar nu, ea merita ceva mult mai bun. Nu, nu va renunţa, banii, totul va fi al ei la timpul potriv...

  http://clubulscriitoarelor.ro/multifunctionala/ http://clubulscriitoarelor.ro/fuga/  

            “Mă uit la tine. Tu te uiţi în jur. Arşiţă. Nici o undă pe apa fluviului. Vară. Te uiţi dincolo. Cu mîinile împreunate sub bărbie, albe, frumoase, te uiţi fără să vezi. Fără să faci nici o mişcare, mă întrebi ce am. Îţi răspund ca de obicei. că nu am nimic. Că mă uit la tine. Întîi rămîi nemişcat, apoi, din locul unde mă   aflu, îţi văd un zîmbet în ochi. Adaugi: - Locul ăsta îţi place, într-o zi piaţeta, arşiţa, fluviul vor fi într-o carte. Nu răspund vorbelor tale. Nu ştiu. Îţi spun că nu ştiu dinainte, că mi se întîmplă foarte rar să ştiu dinainte.” *             “ Notarul citise pagina scrisă de către Emily L. pentru tînărul paznic, după cum făgăduise. O socotise inofensivă. Iată ce spu nea:             “Am uitat cuvintele pentru a-ţi vorbi. Le ştiam şi le-am uitat şi îţi scriu acum după...