T



uneori,
un om poate
suporta
lângă el
doar o
foarfecă.



Lucio Fontana (1899-1968) -  Concetto spaziale, Attesa

Comentarii

  1. alexander17 august 2014 la 19:50

    Foarfeca da de gandit (nu e un obiect rau in sine) iar omul este imprevizibil. Combinatia este: un sentiment de neliniste (nesiguranta).

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Microficţiuni (cont.) (12) *

Imagine
Hello! Iată primul mesaj pe blog în noul an, deja cu o adiere de primăvară. Am comasat 2 luni de microficţiuni, cam aşa a fost ritmul: 15.01.2024 Reconfigurare traseu După c e a m da t drumu l balastulu i î n spaţiu , m-a m simţi t ma i uşo r şi m-a m gândi t că est e timpu l pentr u o schimbare . D e traseu . Sa u d e corp ? T rebui e să mă ui t î n instrucţiunil e capsule i î n car e m-am trezit. Nu-mi permit nicio derivă și mi-e foame. Ajung cu chiu cu vai la capsulă să mă documentez . Da r mar e tragedie , toat e comenzil e sun t î n caracter e p e car e n u l e înţeleg . Cu m să setez un limbaj comprehensibil? Mă învârt nervos, observ pe lateral: Made in China și mă gândesc că o să crăp prost și flămând. (506)   24.01.2024 La bibliotec ă S e simt e î n siguranţă mergân d printr e rânduril e înalt e d e raftur i plin e c u clasic i horro r . Acasă n u vre a să s e ducă , o aşteaptă faţ a co...
Citiți mai multe

Microficţiuni (cont.) (8) *

Imagine
Hey! Să vedem ce am mai scris în august. A fost: 8.08.2023 Manuscris Sunteți angajată, rostește robotul. Femeia răsuflă ușurată. La început, când ajunsese pe Aio, fusese entuziasmată de noutatea spațiului, dar după un timp începuse să se plictisească teribil. Când a văzut că se angajează la Biblio-Aio o caligrafă, nu i-a venit să creadă. În sfârșit nu avea concurență la un job dispărut, căci poseda o mare calitate, degete subțiri și rapide care să transcrie ultimul manuscris al lui Nostradamus. Umanitatea îl așteaptă cu înfrigurare să îl citească ca să știe ce să facă în continuare. (520)   12.08.2023 Pe o scară de incendiu A așteptat cu inima mică până a venit tatăl ei s-o ia. Avea rujul întins pe față, rimelul îi contura cu negru ochii roșii de plâns. Strângea tare în brațe un ursuleț de pluș, care avea o privire blândă, ca a tatălui ei. Așa simțea că era protejată când în cameră trupul îi era filmat și invadat de fețe crude, cu zâmbete sarcastice. I s-a spus că nu va...
Citiți mai multe

Microficţiuni (cont.) (9) *

Imagine
Hello! A trecut şi septembrie, se pare că a fost mai muzical… 5.09.2023 Jurnalul de duminică după-amiază Este liniște. Cea mai dulce liniște, singurătatea. Nu așteaptă nimic, doar respiră. Un miros greu îi ajunge la nări. O fi ars iar vecinul vreun cauciuc. Iese afară din casă, se uită în jur, apoi spre cer. Ciori sau fulgi de cenușă zboară prin aer. Pe ea horcăitul neașteptat al plămânilor o leagă de pământ. Dacă se va stinge în curând, speră că moartea să vină din față. Să o privească în ochi, să se împrietenească puțin cu ea înainte să-i cedeze. Mai are un singur gând, acum, când focul o îmbrățișează strâns. (508)    13.09.2023 Legile plajei Pe Aio este un singur ocean cu valuri uriașe. Femeia l-a descoperit repede când a ajuns pe planetă. Însă nu știa că este separat de plajă printr-un zid. Nu exista altă soluție. Mulți oameni, specialiști chiar, pieriseră înecați, încercând să îmblânzească diversele vietăți marine. Pe plajă, femeia poate să asculte sunetul ...
Citiți mai multe